Decizia nr. 1014/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) și e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 și

art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "MTS" - S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociația pentru salvarea patrimoniului Societății Comerciale "MTS" S.A., în Dosarul nr. 9.728/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosar au fost depuse concluzii scrise prin care autorul solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.728/118/2007, Tribunalul Constanța - Secția comercială - Judecătorul sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) și e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 și

art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "MTS" S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociația pentru salvarea patrimoniului Societății Comerciale "MTS" - S.A., în cadrul procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt contrare art. 44 și art. 56 din Constituție. În acest sens, arată că aceste texte de lege nu fac distincție între situații în care patrimoniul unei societăți este delapidat și situația în care societatea își pierde din patrimoniu prin acte de comerț efectuate cu pierderi. Astfel, servesc asigurării pe numele și în favoarea infractorilor a folosului și produsului infracțiunilor săvârșite contra patrimoniului social, contra intereselor furnizorilor creditori și contra intereselor bugetelor public și al asigurărilor sociale și de sănătate, declarând în faliment, lichidând și dizolvând societăți al căror patrimoniu nu a fost pierdut, ci a fost delapidat.

Tribunalul Constanța - Secția comercială - Judecătorul-sindic consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției. În acest sens, arată că nu este posibilă o distincție ab initio între starea de insolvență cauzată prin săvârșirea unei infracțiuni și cea cauzată de pierderi economice înregistrate în activitatea de comerț, de un management defectuos sau de alte împrejurări. Cauzele care au dus la apariția stării de insolvență urmează a fi stabilite în cursul procedurii de către administratorul judiciar sau, după caz, de lichidatorul judiciar, în baza documentelor contabile privind activitatea debitoarei. Protejarea intereselor creditorilor și implicit a statului atunci când acesta se află în postura de creditor este garantată de legiuitor tocmai prin instituirea răspunderii patrimoniale prevăzute de

art. 138 din Legea nr. 85/2006

și care nu exclude aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. c), d) și e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 și

art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 1 alin. (2), lit. c), d) și e): "(2) Procedura simplificată prevăzută de prezenta lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, care se încadrează în una dintre următoarele categorii:[...]

c) comercianți care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) și îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

1. nu dețin niciun bun în patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;

3. administratorul nu poate fi găsit;

4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerțului;

d) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) și h) în termenul prevăzut de lege;

e) societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;";

- Art. 54: "(1) Administratorul judiciar va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăși 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observație din procedura generală.

(2) Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) și, în consecință, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare și propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere introductivă și debitorului, prin administratorul special, depunând la instanță, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.

(3) Judecătorul-sindic va supune propunerea prevăzută la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura simplificată, dezbaterii părților într-o ședință publică care va avea loc în maximum 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.

(4) În cadrul ședinței de judecată prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic, după ascultarea părților interesate, va da o sentință prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii.

(5) În cazul aprobării raportului prevăzut la alin. (4), judecătorul-sindic va decide, prin aceeași sentință, intrarea în faliment a debitorului, în condițiile art. 107 alin. (1) lit. D.";

- Art. 59: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

(2) În cazul în care debitorul nu se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2), raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activității debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea și, în acest caz, va propune intrarea în faliment.

(3) În cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie cel propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea acelui plan ori dacă intenționează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai mulți creditori.

(4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală prevăzută la alin. (2), va fi supusă aprobării adunării generale a creditorilor la prima ședință a acesteia.

(5) În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunț referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvență, cu indicarea datei adunării creditorilor, într-un termen de maximum 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. e), la care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar și punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.

(6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului și la registrul comerțului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul și va fi comunicată debitorului.";

- Art. 107: "(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A. a) debitorul și-a declarat intenția de a intră în procedura simplificată;

b) debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvență, iar contestația a fost respinsă de judecătorul-sindic;

c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 94, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;

B. debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat și confirmat;

C. obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;

D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).

(2) Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune:

a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;

c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz;

d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii menționate la art. 46 alin. (2);

e) întocmirea de către administratorul judiciar și predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;

f) notificarea intrării în faliment.

(3) În cazul intrării în faliment, încheierea sau, după caz, sentința va indica și termenele prevăzute la art. 108 alin. (2) sau, după caz, la art. 109 alin. (2).

(4) După intrarea în faliment în procedura generală, dispozițiile art. 62-76 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce privește creanțele născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, precum și procedura de admitere a acestora.

(5) Debitorii intrați în procedura falimentului își acoperă pierderile anuale, stabilite prin declarația de impozit pe profit, din profiturile impozabile obținute în toată perioada, până la închiderea procedurii falimentului.";

- Art. 131: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.";

- Art. 143 alin. (2): "Constituie infracțiunea de bancrută frauduloasă și se sancționează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:

a) falsifică, sustrage sau distruge evidențele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;

b) înfățișează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în frauda creditorilor;

c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 56 privind contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, critica autorului are în vedere faptul că textele de lege criticate nu fac o distincție între cauzele care au dus la starea de insolvență, astfel că persoanele care au provocat această situație, prin infracțiunile săvârșite, își însușesc produsul infracțiunii, afectând pe de altă parte dreptul de proprietate al creditorilor, patrimoniul societăților comerciale, precum și interesele publice, prin imposibilitatea de plată a obligațiilor fiscale.

Curtea constată că, potrivit

art. 2 din Legea nr. 85/2006 , scopul

Legii nr. 85/2006

este acela de a institui o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. În acest sens, a fost concepută o procedură specială, procedura insolvenței, caracterizată de celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor. Din ansamblul reglementării

Legii nr. 85/2006

Curtea observă că scopul acestei legi nu este acela de a duce la încetarea existenței unor societăți comerciale, așa cum susține autorul excepției, ci mai degrabă la o reîntregire a patrimoniului lor și la o restabilire a situației economice firești, prin acoperirea pasivului, dându-se astfel expresie obligației statului prevăzute în art. 135 alin. (2) lit. a) de asigurare a libertății comerțului, protecției concurenței loiale și creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

În cadrul acestei proceduri, administratorul judiciar sau lichidatorul va examina și va întocmi un raport ce va cuprinde inclusiv cauzele și persoanele care au generat starea de insolvență, acestea din urmă putând fi obligate, potrivit

art. 138 din Legea nr. 85/2006 , să suporte o parte din pasivul debitorului aflat în insolvență în cazul săvârșirii faptelor enumerate la alin. (1) din același articol. Mai mult, alin. (2) din același text de lege prevede că această sancțiune nu înlătură răspunderea penală a celor vinovați, în cazul în care faptele săvârșite constituie infracțiuni.

Așa fiind, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției privind încălcarea dreptului de proprietate nu pot fi reținute întrucât, pe de o parte, diversele motive care au stat la baza provocării stării de insolvență nu pot bloca declanșarea procedurii insolvenței care urmărește restabilirea mersului firesc în activitatea economică atât pentru debitor, cât și pentru creditori, iar, pe de altă parte, în ultimă instanță, cei vinovați de provocarea acestei stări prin săvârșirea unor fapte ilicite pot fi trași la răspundere atât patrimonial, cât și penal.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 56 din Constituție, Curtea constată că aceasta este mai degrabă legată de cauzele care au generat, în situația concretă, starea de insolvență, anume de faptul că societatea comercială nu a putut să-și mai achite obligațiile sale fiscale ca urmare a unor acte de delapidare. Conținutul textelor de lege criticate, care reglementează diferite etape din procedura insolvenței, nu are însă nicio legătură cu articolul din Constituție amintit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c), d) și e), art. 54, art. 59, art. 107, art. 131 și

art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "MTS" - S.A. din Târgu Secuiesc, prin administrator special Asociația pentru salvarea patrimoniului Societății Comerciale "MTS" - S.A., în Dosarul nr. 9.728/118/2007 al Tribunalului Constanța - Secția comercială - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.