Decizia nr. 981/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 și 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului și ale întregului act normativ, excepție ridicată de Grigore și Elena Abuhnoaie în Dosarul nr. 2.888/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției au trimis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită, în esență, admiterea excepției de neconstituționalitate. Susțin în acest sens că în litigiul dedus judecății pe fond aceștia au calitatea de reclamanți, și nu de debitori, creditori sau garanți, iar obiectul cauzei nu privește o creanță neperformantă, ci o acțiune în constatare a nulității absolute, astfel încât aceasta trebuie soluționată potrivit normelor dreptului comun, și nu a celor prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 .

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.888/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 44 și ale

art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului și ale întregului act normativ".

Excepția a fost invocată de reclamanții Grigore și Elena Abuhnoaie în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare, formulată în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Raiffeisen Bank România - Sucursala Iași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate instituie o procedură specială de judecată, inechitabilă și discriminatorie deoarece Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este o instituție prevăzută de Constituție și dispune de propria instanță de judecată, respectiv Curtea de Apel București. Autorii excepției apreciază că în speța dedusă judecății ei nu au calitatea de debitori, astfel încât cererea lor de constatare a nulității absolute a unui contract de credit este de competența Tribunalului Iași, conform art. 2 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială apreciază că dispozițiile

art. 44 și 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

și actul normativ în întregul său sunt în concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 44 și ale

art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

și ale întregului act normativ sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie în realitate doar prevederile

art. 44 și 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, deoarece autorii excepției nu formulează niciun fel de alte critici de neconstituționalitate cu privire la celelalte dispoziții de lege cuprinse în același act normativ. Textele legale criticate au următoarea redactare:

- Art. 44: "Litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care AVAB este parte, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă";

- Art. 45: "Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAB, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere."

Autorul apreciază că textul de lege indicat contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, și ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptului la un proces echitabil.

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională constată că acestea nu sunt întemeiate.

Dispozițiile

art. 44 și 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului stabilesc competența teritorială de judecată a litigiilor în legătură cu creanțele neperformante în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este parte, instanța de judecată competentă fiind Curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului. În opinia autorului excepției, aceasta echivalează cu instituirea unei instanțe de judecată proprii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, ceea ce deturnează sensul unui proces echitabil și al principiului nediscriminării.

Or, Curtea Constituțională constată că textele de lege criticate conțin norme de procedură și aparțin totodată unui act normativ cu caracter special, ale cărui reglementări se completează în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, invocat, de altfel, de autorii excepției, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar legiuitorul are astfel posibilitatea ca pentru situații deosebite să instituie reguli de judecată și de procedură deosebite. Deoarece recuperarea creanțelor neperformante preluate la datoria publică constituie un interes deosebit pentru bugetul statului, este pe deplin justificată reglementarea unei proceduri speciale care să faciliteze soluționarea cu celeritate a unor asemenea litigii.

Prin urmare, dispozițiile

art. 44 și 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

nu conțin norme contrare prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) din Constituție sau art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce instituirea unei norme speciale de procedură nu poate urmări eludarea legilor în vigoare sau încălcarea principiului egalității în drepturi ori a dreptului la un proces echitabil. În plus, Curtea observă că art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, invocat de autorii excepției, nu are incidență în cauză.

În ceea ce privește susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora textele de lege atacate au caracter neconstituțional deoarece, în speța în care aceștia au calitatea de reclamanți, legislația aplicabilă referitoare la competența materială de judecată, ce derivă din obiectul litigiului dedus judecății și calitatea părților, este diferită decât cea stabilită de instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei, Curtea arată că acestea nu sunt considerații de natură să atragă neconstituționalitatea unui text de lege, ci reprezintă aspecte asupra cărora instanța de judecată are competență exclusivă de soluționare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 și ale

art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului și ale întregului act normativ, excepție ridicată de Grigore și Elena Abuhnoaie în Dosarul nr. 2.888/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2008.