Decizia nr. 1000/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Călin Raita în Dosarul nr. 4.698/271/2007 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul Județean în Construcții Bihor, prin consilier juridic Ada Marinescu, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care susține că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, motiv pentru care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, menționând că aceasta are caracter inadmisibil, întrucât autorul său nu demonstrează pretinsa relație de contrarietate dintre textul de lege criticat și normele fundamentale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.698/271/2007, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Excepția a fost ridicată de Călin Raita într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

încalcă dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție. În acest sens, susține că, din coroborarea prevederilor

art. 27 din Legea nr. 50/1991 , art. 15 și ale

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că funcționarii Inspectoratului de Stat în Construcții "au atribuțiuni numai de constatare a contravențiilor, nu și de aplicare a sancțiunilor". Or, textul legal criticat le conferă acestora competențe privind dispunerea măsurilor și a sancțiunilor prevăzute de lege, ceea ce este de natură "să genereze confuzie între competențele de constatare și cele de aplicare a sancțiunilor" și să creeze o stare conflictuală față de reglementările legale indicate mai sus.

Judecătoria Oradea apreciază că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție. Chiar dacă o eventuală interpretare restrictivă a dispozițiilor

art. 27 din Legea nr. 50/1991

coroborat cu

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

ar putea genera confuzie între competențele de constatare și cele de aplicare a sancțiunilor, aceasta nu va putea duce sub nicio formă la încălcarea dreptului fundamental al petentului la un proces echitabil și judecarea într-un termen rezonabil, atât timp cât, indiferent de organul care constată și aplică sancțiunea contravențională, petentul are posibilitatea de a se adresa justiției pe calea plângerii contravenționale, conform prevederilor legale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu următorul conținut:

"(1) Controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executării lucrărilor de construcții se exercită de Inspectoratul de Stat în Construcții, pe întregul teritoriu al țării, și de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun măsurile și sancțiunile prevăzute de prezenta lege."

Autorul excepției consideră că textul de lege menționat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională constată că acestea nu sunt întemeiate.

Prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții instituie în sarcina Inspectoratului de Stat în Construcții și formațiunilor sale teritoriale atribuțiile de a efectua controlul sub aspectul amenajării teritoriului, urbanismului și de a autoriza executarea lucrărilor de construcții și conferă totodată competența de a dispune măsurile și sancțiunile prevăzute de această lege. Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu conține în cuprinsul său nicio reglementare care să împiedice într-un fel sau altul exercitarea neîngrădită a dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, acesta concretizându-se în asigurarea accesului liber la instanță și a tuturor garanțiilor procesuale ce condiționează într-un stat democratic procesul echitabil.

În plus, Curtea observă că, deși invocă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție ca fiind încălcate, autorul excepției nu formulează niciun fel de argument în acest sens, critica sa axându-se în schimb pe indicarea unor texte din

Legea nr. 50/1991

și din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , față de care apreciază că se produce o confuzie prin aplicarea textului de lege criticat.

Așa fiind, Curtea reține, pe de o parte, că prin conținutul său critica de neconstituționalitate nu este motivată sub aspectul pretinsului raport de contrarietate dintre textul legal criticat și norma constituțională invocată, ceea ce contravine

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Pe de altă parte, Curtea reamintește că exercitarea controlului de constituționalitate se efectuează prin raportare la texte fundamentale din Constituție și acte juridice internaționale la care România este parte, și nu prin raportare la reglementări legale în vigoare. Totodată, aspectele privind pretinse necorelări dintre normele aceluiași act normativ sau ale altuia nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, așa cum nici interpretarea legislației în vigoare, aplicabilă unui anumit domeniu, nu aparține competenței Curții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Călin Raita în Dosarul nr. 4.698/271/2007 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.