Decizia nr. 1034/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Marian Mache Gheorghiță în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar București.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales Bogdan Rădulescu din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul ales al autorului excepției pune concluzii de admitere a acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 61/92/2007, Tribunalul Militar București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18^1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Marian Mache Gheorghiță în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", deoarece asigură o protecție superioară pentru proprietatea Comunităților Europene față de proprietatea altor subiecte de drept național sau internațional. În susținerea acestei ipoteze autorul excepției face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale -

Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999 - potrivit căreia este încălcat textul constituțional invocat atunci când se asigură o protecție superioară proprietății de stat față de proprietatea privată (prin punerea în mișcare din oficiu a acțiunii penale în situațiile în care subiect pasiv al infracțiunii era statul).

Tribunalul Militar București opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prin avocat, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 18^1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, modificată și completată prin Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul conținut:

- Art. 18^1: "(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. [...]

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 552 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 10 iunie 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 și

art. 18^2 din Legea nr. 78/2000 .

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei de mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de acestea însă, Curtea mai constată următoarele:

Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are libertatea de a stabili prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. Acest lucru nu presupune însă uniformitate de reglementare, motiv pentru care Parlamentul poate incrimina prin lege specială o anumită conduită de natură a afecta o serie de relații sociale ocrotite așa cum sunt cele referitoare la interesele financiare ale Comunităților Europene.

De asemenea, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia este afectat dreptul de proprietate prin lipsa uniformității normelor referitoare la protecția proprietății, deoarece, potrivit dispozițiilor legale criticate, nu se suprimă dreptul constituțional, ci, dimpotrivă, se asigură garantarea și ocrotirea acestuia. Jurisprudența Curții Constituționale invocată în susținerea excepției nu este aplicabilă în cauză, deoarece în acea situație diferențierea nepermisă a modalității de protecție a proprietății era făcută pe considerente arbitrare, de vreme ce dreptul constituțional era lezat prin aceeași faptă antisocială. Or, potrivit reglementării legale criticate, infracțiunea incriminată vizează un singur tip de proprietate, și anume acela al Comunităților Europene, care nu intră sub incidența art. 44 din Constituția României. Astfel, fiind vorba despre o faptă săvârșită în cadrul unei proceduri de obținere a fondurilor europene, este evident că legiuitorul s-a referit numai la bunurile aparținând Comunităților Europene, iar nu și la bunurile având ca titular persoane fizice sau persoane juridice de drept comun.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18^1 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Marian Mache Gheorghiță în Dosarul nr. 61/92/2007 al Tribunalului Militar București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2008.