Decizia nr. 1027/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mihai Puwak în Dosarul nr. 10.643/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

La apelul nominal răspunde avocatul Cătălin Radu Dancu, cu împuternicire avocațială pentru autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, avocatul Cătălin Radu Dancu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, apreciind că specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - funcționari publici sub controlul nemijlocit al procurorilor - întocmesc rapoartele de constatare tehnico-științifică fără ca partea să le poată cunoaște conținutul, fără să poată formula obiecțiuni și fără să poată să-și desemneze un expert parte, ceea ce contravine dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. În același sens, invocă Hotărârea Bulut contra Austriei, din 1996, a Curții Europene a Drepturilor Omului, arătând că se creează un dezechilibru între părți, care dă naștere la o inechitate intrinsecă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege criticate se completează cu regulile Codului de procedură penală. Totodată, face referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iulie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.643/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția de neconstitu ționalitate a fost ridicată de Mihai Puwak în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. 1 și art. 302^1 alin. 1 din Codul penal și de

art. 18^2 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt supuși subiectivismului și rigorii unei subordonări ierarhice, atâta timp cât sunt subordonați procurorului de caz, iar toate rapoartele de constatare se fac sub directa îndrumare a procurorului. Totodată, se susține că dreptul la apărare rămâne fără eficacitate atâta timp cât activitatea de strângere a probelor esențiale cauzei s-a făcut fără a i se respecta învinuitului dreptul de a propune probe obiective, de a formula obiecțiuni la raportul întocmit de specialist sau de a solicita un supliment.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificate, ultima dată, prin

Legea nr. 54/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

În prezent, dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

"Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra prevederilor

art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

s-a pronunțat prin

Decizia nr. 805/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, constatând că acestea sunt constituționale.

Cu acel prilej, Curtea a arătat că o componentă a garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este principiul egalității armelor, ce semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unei instanțe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Mantovanelli contra Franței, 1997) reiese că se încalcă principiul egalității armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție. Totodată, principiul contradictorialității, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esență, posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua la cunoștință de toate probele și observațiile prezentate judecătorului, de natură să-i influențeze decizia și de a le discuta (cauzele J. J. contra Olandei, 1998, și Cottin contra Belgiei, 2005).

Or, Curtea a reținut că partea putea să ia la cunoștință de existența constatării tehnico-științifice - mijloc de probă efectuat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală. Așadar, partea poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv.

De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-științifice, care se efectuează, de regulă, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată și de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În plus, cu privire la statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Curtea constată că faptul că aceștia își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparțialitate a acestora. Pe de altă parte, soluția legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mihai Puwak în Dosarul nr. 10.643/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.