Decizia nr. 1113/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ana-Maria Ciciu în Dosarul nr. 9.404/212/2007 al Judecătoriei Constanța Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.404/212/2007, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ciciu Ana-Maria într-o cauză având ca obiect obligarea acesteia la desființarea unor lucrări de construire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate limitează exercițiul atributelor dreptului de proprietate privată și permite producerea unor ingerințe arbitrare ale autorităților administrative, prin inexistența unei relații de proporționalitate între scopul urmărit de organele administrative și mijloacele de realizare a acestuia.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) și ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală privind garantarea și ocrotirea proprietății private și, respectiv, caracterul inviolabil al acesteia. Se mai invocă și încălcarea prevederilor art. 12 și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la interzicerea imixtiunilor arbitrare în viața personală, în familia, domiciliul sau corespondența persoanelor și la dreptul de proprietate al acestora. De asemenea, critica de neconstituționalitate se raportează și la dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată prin

Legea nr. 376/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006. Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 32: "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

(4) În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanței să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5) Persoanele care au beneficiat de subvenție pentru construirea unei locuințe și pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvențiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 50/1991

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, cu motivări similare și prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din documentele internaționale invocate și în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, dintre care se pot aminti, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 433 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 12 mai 2008, sau

Decizia nr. 257 din 17 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 iunie 2003, Curtea Constituțională a constatat că textele criticate sunt constituționale, pentru considerentele acolo reținute.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ana-Maria Ciciu în Dosarul nr. 9.404/212/2007 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.