Decizia nr. 1112/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dual" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.614/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureș - Secția falimente.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă nici unul dintre textele constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 174 din 22 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.614/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureș Secția falimente a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dual" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

este neconstituțional în raport cu dispozițiile art. 16, 21 și 45 din Constituție, deoarece prevede că neplata unei datorii în termen de 30 de zile de la scadență dă dreptul creditorului de a formula o cerere introductivă de deschidere a procedurii insolvenței asupra debitorului, indiferent care ar fi motivul neachitării datoriei.

Cu referire la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 , se apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 21, 24, 142 și 146 din Constituție, deoarece legiuitorul recunoaște judecătorului-sindic atributul de a se pronunța asupra sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, în sensul de a nu dispune suspendarea cauzei.

Tribunalul Comercial Mureș - Secția falimente apreciază că excepția este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că, prin mai multe decizii, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constituționalității

art. 3 pct.1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale

art. 1 alin. (2), art.2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;"

- Art. 8: "[...] (7) Prin derogare de la

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele texte din Constituție: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 142 și 146 privind structura și atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 1.138/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, s-a reținut că

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

instituie "o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, precum și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia [...]." În acest sens, Curtea a reținut că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile, și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor."

În legătură cu susținerile potrivit cărora art.8 alin. (7) din

Legea nr. 85/2006

încalcă prevederile constituționale ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curții Constituționale, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007. Astfel, prin acea decizie, trimițând la decizii anterioare ale Curții, respingând excepția, s-a reținut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și că, prin derogare de la dispozițiile

art. 29 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 , reglementarea criticată corespunde scopului și caracterului special al procedurii insolvenței, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională în România. Prin aceeași decizie, s-a mai reținut că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 85/2006

constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În consecință, Curtea reține că nu sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituție, deoarece textul de lege criticat prezumă insolvența ca fiind vădită numai în anumite condiții, fiind aplicabil în egală măsură tuturor debitorilor aflați în insolvență.

Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 21 și 24 din Constituție, întrucât toate procedurile prevăzute de lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, partea interesată beneficiind de toate drepturile procesuale, inclusiv dreptul la apărare.

Cât privește critica prevederilor legale față de art. 45 din Constituție, Curtea constată că accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea prin lege a unor limite de exercitare a activităților economice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) și

art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dual" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.614/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureș - Secția falimente.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.