Decizia nr. 1137/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zolta - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 și ale art. 91^4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Cosmin Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția penală și de Ovidiu Tition în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Ovidiu Tition, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.526D/2008 și nr. 1.652D/2008 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepției, prezent, este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.652D/2008 la Dosarul nr. 1.526D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției, prezent, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată și depune o serie de înscrisuri referitoare la fondul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.961/100/2007, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 și art. 91^4 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Răzvan Cosmin Roman cu ocazia soluționării unei cauze penale.

Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 941/197/2007, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ovidiu Tition cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că interceptările și înregistrările audio sau video dispuse și efectuate, în baza dispozițiilor art. 91^1 din Codul de procedură penală, înainte de începerea urmăririi penale, adică înainte de declanșarea procesului penal, și chiar înainte de săvârșirea unei infracțiuni, aduc atingere, în momentul obținerii, dreptului la viață privată, în componenta privitoare la inviolabilitatea corespondenței, iar în momentul folosirii aduc atingere dreptului la un proces echitabil. Autorul excepției Răzvan Cosmin Roman arată că aceste critici de neconstituționalitate vizează, în mod subsecvent, și dispozițiile art. 91^4 din Codul de procedură penală, având în vedere trimiterea la textul art. 91^1 din același Cod.

Tribunalul Maramureș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Constituția permite ca exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți să fie restrâns prin lege în cazuri și în condiții limitativ și precis determinate. Totodată, textele de lege criticate prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și modalităților de efectuare a înregistrărilor, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora. Pe de altă parte, instanța de judecată căreia i se prezintă ca mijloace de probă înregistrări ale convorbirilor sau înregistrări de imagini este obligată să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalității și temeiniciei autorizării și efectuării înregistrărilor. În acest sens, invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 21/2000 , nr. 539/2004 și nr. 564/2006.

Judecătoria Brașov - Secția penală consideră neîntemeiată critica de neconstituționalitate, întrucât interceptările convorbirilor telefonice și înregistrările audiovideo reprezintă restrângeri ale dreptului la secretul corespondenței, care sunt reglementate de legea procesual penală corespunzător exigențelor art. 53 din Constituție. De asemenea, consideră că există suficiente garanții procedurale pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât sunt respectate cu rigoare dispozițiile legale privitoare la durata măsurii, procedura de întocmire a proceselor-verbale de redare a convorbirilor, măsurile ce trebuie luate referitor la comunicarea înregistrărilor realizate, autorizarea din partea unui magistrat independent, precum și procedura de prezentare a materialului de urmărire penală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât cuprind suficiente garanții pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, arată că restrângerea exercițiului dreptului la secretul corespondenței decurge nemijlocit din lege, are caracter temporar, este aplicată în mod nediscriminatoriu și este instituită pentru desfășurarea instrucției penale, fiind în deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală. Face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 410/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^1 referitoare la "Condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare", precum și ale art. 91^4 cu privire la "Alte înregistrări", ambele din Codul de procedură penală.

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28 privind secretul corespondenței și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, respectiv prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 91^1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate, ca de altfel întreaga secțiune din Codul de procedură penală referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenței Curții Constituționale. Așa fiind, examinarea și soluționarea acestor aspecte sunt de competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea procesului penal.

Cu aceeași ocazie, Curtea a mai reținut că, potrivit art. 91^6 alin. 1 din același cod, mijloacele de probă referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părților interesate sau din oficiu de către instanța de judecată. Legislația procedurală penală română asigură controlul prin justiție și în acest domeniu, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalității și temeiniciei autorizării și efectuării înregistrărilor.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea de la Strasbourg în cauza Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei (2003), când reclamantul invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau condițiile de legalitate și proporționalitate. După ce a reamintit faptul că admisibilitatea probelor este o problemă ce ține de reglementările naționale și că revine jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele care le sunt prezentate, instanța europeană a stabilit că respectiva condamnare penală a intervenit în urma unei proceduri contradictorii pe baza probelor discutate de părți. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiați și de a contracara depozițiile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privința înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a constatat că instanțele naționale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observații în fața judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare.

Prin

Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008 , Curtea a mai statuat că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 28 și ale art. 53, deoarece înseși textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenței nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucției penale. Astfel, societățile democratice sunt amenințate de un fenomen infracțional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea amenințări și de a supraveghea elementele subversive ce acționează pe teritoriul lor. Așa fiind, asemenea dispoziții legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru aceleași motive, prevederile art. 91^1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dispozițiilor art. 6 și ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la prevederile art. 91^4 din Codul de procedură penală, față de care nu au fost formulate critici distincte, pentru considerentele arătate mai sus, nici aceste dispoziții de lege nu încalcă textele din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^1 și ale art. 91^4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Cosmin Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Tribunalului Maramureș - Secția penală și de Ovidiu Tition în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.