Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 918/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

prezumat în vigoare

Data actului
16 septembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 786 din 25 noiembrie 2008
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 15.165 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Stoian Ignat" - S.R.L. din Jidvei în Dosarul nr. 518/107/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă avocatul autorului excepției, Vasile Ghere, și consilierul juridic, Mircea Ungurean, pentru partea Societatea Comercială "Jidvei" - S.R.L. - Filiala Alba, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției susține că

Legea nr. 85/2006

nu mai prevede posibilitatea administratorului special al societății debitoare de a promova un plan de reorganizare a acesteia, posibilitate reglementată anterior de legea veche. Or, în condițiile în care legea nouă, care restrânge sfera persoanelor îndreptățite să promoveze un astfel de plan, se aplică și cererilor introduse anterior, apare ca evidentă retroactivitatea ei. Mai mult, dispoziția criticată este de natură a crea discriminări între părțile implicate în proces, cu consecința împiedicării unora dintre ele să acceadă la justiție în vederea valorificării drepturilor consacrate constituțional.

Reprezentantul părții prezente susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate, arătând că formularea criticii, pe de o parte, are ca scop ultraactivarea legii vechi și, pe de altă parte, pleacă de la o premisă greșită, și anume că legiuitorul nu ar avea dreptul să limiteze activitatea unei persoane cu antecedente penale care desfășoară activități comerciale sub aspectul actelor pe care aceasta poate să le întocmească. În acest sens, sunt invocate dispozițiile art. 53 din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, critica vizând, în principal, aspecte de interpretare și aplicare în timp a legii de către instanțele de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 518/107/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Stoian Ignat" - S.R.L. din Jidvei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât, la data la care a fost depusă la tribunal cererea de deschidere a procedurii insolvenței, erau în vigoare dispozițiile

Legii nr. 64/1995 , respectiv art. 91 alin. (1) lit. c), potrivit căruia "vor putea propune un plan de reorganizare [...] reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaților/acționarilor". Această prevedere legală nu se mai regăsește în actuala reglementare -

Legea nr. 85/2006 , care a abrogat dispozițiile

Legii nr. 64/1995 . Deși societatea a formulat intenția de reorganizare în termenul prevăzut de

Legea nr. 64/1995 , planul de reorganizare i-a fost respins de judecătorul-sindic, pe motiv că, potrivit prevederilor art. 94 din noua reglementare, persoana care a propus planul de reorganizare nu mai are calitatea de a propune un astfel de plan. Prin urmare, dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care sunt aplicabile și cererilor de deschidere a procedurii insolvenței înregistrate la tribunal anterior intrării lor în vigoare.

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar și prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează discriminări între asociatul - persoană fizică al unei societăți comerciale aflate în procedura insolvenței și societatea comercială debitoare - persoană juridică, sub aspectul interdicțiilor rezultate din comiterea faptelor penale, care în primul caz privește o sferă mult mai largă de infracțiuni.

De asemenea, se mai susține că norma criticată este neconstituțională și pentru faptul că îngrădește accesul liber al persoanei la o activitate economică, planul de reorganizare reprezentând un prim pas spre redresarea și continuarea activității comerciale de către debitor.

În opinia autorului excepției, dispozițiile

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

încalcă și prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât bunurile aflate în patrimoniul societății sunt, în realitate, proprietatea asociatului unic, iar prin planul de reorganizare acesta nu dorește decât să-și apere acest drept consacrat constituțional.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția ca fiind întemeiată. Conform

art. 94 din Legea nr. 85/2006 , toți asociații sunt incluși în rândul persoanelor cărora urmează a li se aplică măsura gravă a lichidării judiciare prin decăderea din dreptul de a propune un plan de redresare financiară, deși doar unele persoane membre ale organelor de conducere au suferit condamnări penale pentru infracțiunile descrise expres. Restricționând dreptul asociaților de a-și proteja investiția privată, statul a depășit limitele puterii sale și a obstaculat dreptul acestora de a acționa în justiție în scopul evitării pierderii drepturilor de proprietate. O astfel de măsură reflectă violarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a altor principii ale dreptului pozitiv, consecințele produse de aplicarea dispozițiilor

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

consacrând "supremația legii împotriva supremației dreptului".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , prin raportare la art. 16 și art. 45 din Constituție, ca fiind întemeiată. Condamnarea penală a unui asociat, administrator sau director al societății afectează dreptul societății debitoare de a propune un plan de reorganizare, astfel că, prin aplicarea textului de lege criticat, se extind nejustificat consecințele răspunderii penale personale în domeniul activităților comerciale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conținut: "Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi și nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 21/1996

sau ai cărui administratori, directori și/sau asociați au fost condamnați definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiuni de fals ori infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 21/1996 , în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 alin. (2) cu privire la dreptul de proprietate privată și art. 45, privitoare la libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atari critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a noii legi. Cât privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

În ceea ce privește critica întemeiată pe prevederile art. 45 din Constituție, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții, coroborate cu cele ale art. 135 din Constituție, economia țării este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență între agenții comerciali. În aceste condiții de organizare, statul este obligat să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Accesul liber la profesiunile comerciale cunoaște anumite limite, stabilite prin lege, care au un fundament diferit. Astfel, legea stabilește condițiile speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfășura o activitate economică, instituind anumite incapacități menite să protejeze mediul economic, punându-l la adăpost de consecințele grave care ar putea rezultă în lipsa lor. De asemenea, legea instituie incompatibilități, decăderi și interdicții din dreptul de a face comerț, precum și anumite autorizații pentru a putea desfășura anumite activități comerciale. Prin urmare, dacă alegerea profesiei este liberă, nu înseamnă că orice persoană are libertatea deplină de a exercita o profesie comercială, în funcție de interesele proprii, legea circumscriind într-un cadru strict posibilitatea de a iniția și desfășura o activitate economică. Restrângerea exercițiului acestei libertăți și crearea cadrului amintit sunt impuse de protejarea interesului general, respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri.

Având în vedere aceste considerații principiale, Curtea constată că dispozițiile

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

stabilesc decăderea debitorului subiect al procedurii insolvenței din dreptul de a propune un plan de reorganizare al cărui scop este redresarea financiară a societății și acoperirea pasivului patrimonial al acesteia. În esență, planul de reorganizare este un document financiar-contabil, prin care se atestă posibilitățile materiale ale societății debitoare, dar și moralitatea și conduita - buna-credință - ale celor care se angajează să îl aplice. Așa fiind, legea a instituit 3 condiții în care debitorul nu poate să promoveze un astfel de plan, și anume: a mai fost supus procedurii insolvenței, într-un interval de 5 ani, anteriori formulării cererilor introductive, a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 21/1996 , respectiv administratorii, directorii și/sau asociații debitorului au fost condamnați definitiv pentru anumite infracțiuni, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

Or, în contextul în care debitorul se află deja într-o situație specială - insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile -, îndeplinirea oricăreia dintre cele 3 condiții pune la îndoială moralitatea lui și ridică serioase suspiciuni cu privire la capacitatea acestuia de a realiza planul de reorganizare.

Pe de altă parte, Curtea observă că două dintre condițiile care atrag decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare nu operează sine die, legiuitorul limitând în timp - ultimii 5 ani - perioada în care condamnarea definitivă a administratorilor, directorilor și/sau asociaților debitorului, respectiv supunerea acestuia unei proceduri a insolvenței poate produce efecte negative sub aspectul actelor pe care debitorul le poate promova.

Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile criticate respectă exigențele constituționale impuse de art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și anume măsura este proporțională cu situația care a determinat-o, este aplicabilă nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei și nu aduce atingere existenței dreptului sau libertății.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44, Curtea reține că societatea comercială reprezintă un subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi și obligații, cu patrimoniu propriu, care nu se confundă cu cel al asociaților săi. Prin urmare, susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat al unei societăți comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului său de proprietate asupra părților sociale sau a acțiunilor, după caz, apare ca neîntemeiată, dispozițiile art. 44 din Constituție nefiind aplicabile în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Stoian Ignat" - S.R.L. din Jidvei în Dosarul nr. 518/107/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.