Decizia nr. 1099/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Hristache Ionescu în Dosarul nr. 10.266/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, pentru argumentele invocate în fața Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 10.266/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Hristache Ionescu cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil în măsura în care sunt interpretate în sensul că revizuirea pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este admisibilă numai dacă se ajunge la pronunțarea unei soluții opuse celei reținute prin hotărârea atacată (spre exemplu, achitare în loc de condamnare). În acest sens, apreciază că art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră un drept la redeschiderea procesului, care este condiționat doar de existența unor fapte noi sau recent descoperite ori a unui viciu fundamental de procedură. Arată că a interpreta expresia "conform legii și procedurii penale" ca posibilitate a legii interne de a aduce și alte limitări acestei prevederi poate duce la desființarea dreptului la redeschiderea procesului.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi interpretat în sensul existenței unui drept la redeschiderea procedurii penale interne în cazul descoperirii unor elemente de fapt noi, de natură să afecteze hotărârea pronunțată. Face trimitere la jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, arătând că aceasta nu statuează nici măcar implicit că statele ar avea obligația redeschiderii procedurii interne în cazul arătat la art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

deciziile nr. 250/2004

și nr. 375/2006.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, stabilirea căilor de atac, a condițiilor de exercitare a acestora, precum și a procedurii de judecată este de competența exclusivă a legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 4 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la posibilitatea redeschiderii procesului penal, respectiv ale art. 6 paragraful 1 din această Convenție privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, prin raportare la o serie de texte din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 375 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, reținând că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziții constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării exprese și limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, precum și a condițiilor în care poate fi exercitată această cale de atac. Totodată, faptul că revizuirea se poate exercita numai în anumite cazuri, strict și limitativ prevăzute de legiuitor, nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate, de a promova căile de atac ordinare prevăzute de lege și de a se prevala de garanțiile procesuale care condiționează un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În plus, aspectele ce țin de aplicarea legii de către organele de urmărire penală nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței învestite cu soluționarea litigiului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Hristache Ionescu în Dosarul nr. 10.266/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2008.