Decizia nr. 1192/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta

Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.208/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 20.208/3/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , modificată și completată.

Excepția a fost ridicată de Vasile Nistor într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat, potrivit căruia, la soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public are posibilitatea de a participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că acest lucru este necesar, contravine art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) și art. 131 alin. (1) din Constituție. Astfel, beneficiază de participarea în proces a procurorului doar persoana vătămată în drepturile sale, în care acțiunea este introdusă direct de către Ministerul Public, creându-se o discriminare între cetățeni sub aspectul apărării drepturilor și libertăților acestora, rol ce revine, potrivit art. 131 din Constituție, Ministerului Public. Autorul excepției apreciază că în prezenta cauză sunt aplicabile considerentele și soluția pronunțate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (9) din Legea nr. 554/2004 , care, în redactarea de la acea vreme, prevedea că cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea procurorului. În plus, autorul excepției apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional și sub aspectul interpretării date de către instanța de judecată care a respins cererea sa de participare a reprezentantului Ministerului Public.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu împiedică exercitarea de către reprezentantul Ministerului Public a rolului său constituțional conferit de art. 131 din Legea fundamentală.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziții modificate prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 1 alin. (9): "(9) La soluționarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor."

Autorul excepției consideră că prima teză a textului de lege citat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 24 alin. (1), care garantează dreptul la apărare, și ale art. 131 alin. (1), care consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenilor.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În esență, autorul excepției critică dispozițiile

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

datorită caracterului dispozitiv al acestora. În opinia sa, participarea reprezentantului Ministerului Public la soluționarea cererilor în contencios administrativ ar trebui să fie prevăzută în mod obligatoriu, imperativ, și să nu fie lăsată la aprecierea acestuia, deoarece, în acest caz, sunt încălcate normele constituționale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 24 alin. (1), privind dreptul la apărare, precum și ale art. 131 alin. (1), referitoare la rolul Ministerului Public. Autorul excepției invocă, de asemenea, Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , deoarece textul de lege criticat prevedea expres că cererile în contencios administrativ se soluționează fără participarea procurorului.

Curtea constată că, în actuala reglementare,

art. 1 alin. (9) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

prevede posibilitatea participării reprezentantului Ministerului Public la soluționarea cererilor în contencios administrativ, în orice fază a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Prin urmare, textul criticat reflectă în planul legii organice conținutul normativ al art. 131 alin. (1) din Constituție, care consacră rolul Ministerului Public de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, precum și al drepturilor și libertăților cetățenilor, și nu poate constitui, așadar, o încălcare a acestuia, astfel cum susține autorul excepției. Pe de altă parte, nici considerentele care au condus la declararea ca neconstituționale, prin Decizia Curții Constituționale nr. 65 din 25 ianuarie 2007, a prevederilor

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea nr. 554/2004

(în redactarea de la acea vreme) nu pot fi invocate în prezenta cauză, deoarece o interdicție expresă a legii nu poate avea aceleași efecte juridice ca și o normă dispozitivă, care reglementează o prerogativă sau o posibilitate. Dacă în vechea redactare textul de lege interzicea în mod expres participarea procurorului la soluționarea cererilor în contencios administrativ, în prezent textul de lege nu interzice, ci, dimpotrivă, reglementează posibilitatea participării acestuia, în orice fază a procesului, dacă natura cauzei o cere, în sensul că sunt puse în discuție interese generale ale societății, ordinea de drept, precum și drepturi sau libertăți ale cetățenilor, astfel încât să se impună participarea reprezentantului Ministerului Public, conform rolului său constituțional.

Cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) și a art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nici acestea nu pot fi reținute. Absența procurorului la soluționarea unei cereri în contencios administrativ nu poate fi privită ca o discriminare a persoanei vătămate atât timp cât criteriul după care reprezentantul Ministerului Public apreciază să participe la soluționarea unei asemenea cereri este unul obiectiv, ce ține de natura cauzei și de implicarea interesului general al societății, al ordinii publice sau al drepturilor și libertăților cetățenilor, și nu unul subiectiv, aleatoriu, care să aibă vreo legătură cu persoana vătămată sau cu alte părți din proces.

Referitor la invocarea art. 24 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională reține că absența sau participarea procurorului Ministerului Public la soluționarea unei cauze de contencios administrativ nu constituie o garanție specifică a exercitării dreptului la apărare, astfel că acest text fundamental nu are incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (9) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 20.208/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2008.