Procedura din 4 noiembrie 2008

Diagnosticul pestei porcine clasice prin examene de laborator se realizează consecutiv apariției îmbolnăvirilor și creșterii ratei mortalității la porcinele domestice din gospodării și exploatații de porcine sau la porcinele sălbatice/mistreții din fonduri de vânătoare, conform următoarei proceduri:

a) deținătorul de animale anunță medicul veterinar de liberă practică împuternicit, în cazul constatării creșterii morbidității și/sau a mortalității la porcine;

b) medicul veterinar de liberă practică împuternicit efectuează ancheta epidemiologică inițială, realizează examene clinice și necropsice și în cazul unei suspiciuni privind pesta porcină clasică notifică imediat medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale și direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București cu privire la datele epidemiologice și aspectele anatomopatologice și clinice evidențiate;

c) medicul veterinar oficial, responsabil cu pesta porcină clasică de la nivelul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București, analizează datele primite și se deplasează la locul suspiciunii, unde, împreună cu medicul veterinar de liberă practică împuternicit și medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale, efectuează examene clinice, necropsice și ancheta epidemiologică detaliată și dispune măsurile de restricții sanitar-veterinare pentru suspiciunea de pestă porcină clasică, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

d) medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit, sub controlul medicului veterinar oficial, prelevă și expediază imediat la laboratorul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor județean, respectiv al municipiului București următoarele probe:

1. stern;

2. amigdale, limfonoduri-retrofaringiene, parotidiene, mandibulare, mezenterice sau hepatogastrice-splină, rinichi, porțiunea distală a ileonului;

3. sânge pe anticoagulant.

Probele se prelevă, se prelucrează primar și se manipulează cu precauție deosebită, pentru a se evita eventuala diseminare a virusului din focarul suspicionat; prelevarea probelor se realizează cu ajutorul unor instrumente sterile adecvate și utilizate numai în acest scop, cum ar fi:

a) bisturie;

b) cuțite;

c) foarfeci de diferite dimensiuni;

d) clești;

e) dălți;

f) fierăstraie.

Instrumentele folosite la prelevarea probelor de la un animal se folosesc pentru prelevarea de probe de la un alt animal numai după ce au fost sterilizate, pentru a se evita contaminarea lor cu material viral de la cadavrul de porcine de la care s-au prelevat anterior probe și pentru a elimina riscul apariției unor rezultate fals pozitive la testele de izolare a virusului pe culturi celulare sau la cele de amplificare a genomului viral - RT-PCR.

După prelevare, probele se identifică cu înscrisuri lizibile ce nu se șterg în cursul manipulărilor și sunt supuse unor operațiuni de condiționare și ambalare, în scopul conservării materialelor patologice, cu menținerea viabilității eventualilor agenți virali și excluderea posibilității de contaminare a mediului pe durata transportului către laborator.

Probele prelevate sunt ambalate corespunzător în recipiente etanșe sau în pungi duble de plastic; este recomandat să se folosească câte o pungă sau alt recipient din material plastic pentru fiecare probă, acestea fiind închise foarte bine, pentru a se evita scurgerile de lichide; fiecare pungă în care s-a introdus o probă prelevată se introduce apoi într-o altă pungă, iar între acestea se pune o etichetă pe care se specifică tipul de organ, numărul probei și numele deținătorului sau codul exploatației; probele prelevate de la un animal au același număr; echipamentele de protecție și instrumentele de prelevare a probelor se utilizează numai pentru o singură exploatație și sunt destinate decontaminării, la părăsirea acesteia.

În timpul transportului, probele se mențin la temperatura de refrigerare, evitându-se variațiile mari de temperatură; în acest scop, probele prelucrate primar și ambalate sunt introduse în lăzi izoterme etanșe, împreună cu pachete sau recipiente criogene ermetic închise și congelate; probele prelevate nu se congelează pentru a se permite evidențierea antigenului viral în interiorul celulelor; transportul probelor prelevate către laborator se realizează în condiții care să prevină diseminarea virusului în mediul exterior; în interiorul lăzilor izoterme etanșe se introduce material absorbant, suficient pentru a absorbi lichidele scurse accidental.

Probele prelevate din fiecare exploatație sunt ambalate și expediate separat la laboratorul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor județean, respectiv al municipiului București; acestea sunt însoțite de o notă în care sunt înscrise date legate în principal de aspectele clinice, morfopatologice și epidemiologice evidențiate.

Laboratorul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor județean, respectiv al municipiului București efectuează analizele necesare infirmării sau confirmării suspiciunii de pestă porcină clasică, conform diagramelor prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Pentru analizele efectuate de laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv al municipiului București, prin tehnicile de detecție de antigen viral prin test de imunofluorescență directă IFD se efectuează identificarea antigenului viral prin testul de imunoperoxidază cu anticorpi monoclonali IPO și/sau detecție de genom viral prin RT-PCR, se emit buletine de analiză.

În situația în care rezultatul testului de imunofluorescență directă este negativ, iar cel al testului de detecție de genom este pozitiv, este necesară prelevarea suplimentară de probe de la alte porcine din aceeași exploatație, ce prezintă semne clinice și/sau leziuni pe baza cărora se suspicionează pesta porcină clasică.

În situația în care în exploatație nu mai există alte porcine, probele sunt trimise la Laboratorul Național de Referință pentru Pesta Porcină Clasică și Pesta Porcină Africană din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, pentru efectuarea testului de izolare pe culturi celulare și a altor teste confirmative; probele menționate la alin. (3) sunt însoțite și de rezultatele examenelor de laborator efectuate la laboratorul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor județean, respectiv al municipiului București.

În toate situațiile în care un singur test rapid de detecție a antigenului sau genomului viral este pozitiv la examenele efectuate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv al municipiului București, exploatația este considerată în continuare suspectă de contaminare și rămâne supusă măsurilor de restricție sanitar-veterinară și supraveghere sanitar-veterinară specială, prevăzute în anexa nr. 1.

În cazul focarelor primare, confirmarea pestei porcine clasice se face pe baza manifestărilor clinice, a leziunilor și a existenței a două teste rapide consecutive de detecție a virusului cu rezultat pozitiv sau a izolării virusului bolii pe culturi celulare.

În cazul focarelor secundare, confirmarea bolii se face pe baza manifestărilor clinice, a leziunilor, a existenței datelor epidemiologice ce relevă legături cu un focar primar și a unui test rapid de detecție a virusului cu rezultat pozitiv ori a izolării virusului pestei porcine clasice pe culturi celulare, prevăzute în anexa nr. 1.

Atunci când probele provin de la animale care au fost vaccinate cu mai puțin de 30 de zile înainte de momentul prelevării, diagnosticul se face utilizând succesiunea de teste prevăzută la anexa nr. 3.

Pe baza buletinului de analiză, medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale, împreună cu medicul veterinar oficial responsabil cu pesta porcină clasică de la nivelul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, declară oficial boala.

În situația prevăzută la alin. (4), direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București notifică existența bolii la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și la Laboratorul Național de Referință pentru Pesta Porcină Clasică și Pesta Porcină Africană și la Serviciul de epidemiologie, analiză de risc, prognoză și statistică veterinară din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală.

Simultan, direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București pune în aplicare măsurile de control al bolii în focar și de prevenire a difuzării acesteia în teritoriu, prin medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale și prin medicul veterinar de liberă practică împuternicit, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial responsabil cu pesta porcină clasică de la nivelul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

Infirmarea unei suspiciuni notificate oficial se realizează pe baza inexistenței semnelor clinice, a leziunilor și a existenței a două teste rapide consecutive de detecție a virusului, cu rezultate negative, sau a testului de izolare a virusului pe culturi celulare, cu rezultat negativ, conform anexelor nr. 1 și 2.

În situația prevăzută la alin. (7), direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București suspendă măsurile de restricție impuse anterior, dar continuă să monitorizeze exploatația prin medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale care are responsabilitatea supravegherii sanitar-veterinare a acesteia, sub controlul medicului veterinar oficial responsabil cu pesta porcină clasică de la nivelul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București.

În cazul porcinelor vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008, supravegherea pentru pesta porcină clasică din exploatațiile comerciale industriale de porcine se realizează prin examene clinice virusologice și examene serologice.

Examenele virusologice utilizate pentru realizarea supravegherii, prevăzute la alin. (1), sunt următoarele:

a) test de detecție de genom viral - RT-PCR;

b) izolarea virusului pestei porcine clasice pe culturi celulare;

c) detecție de antigen viral prin imunofluorescență directă - IFD;

d) identificarea antigenului viral cu anticorpi monoclonali - IPO.

Sunt supuse supravegherii sanitar-veterinare prin examene de laborator virusologice toate categoriile de porcine, după cum urmează:

a) pentru vieri, prelevarea de probe de sânge se realizează în tuburi cu substanță anticoagulantă, astfel încât să permită detectarea virusului la o prevalență a bolii de 1%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5; sunt vizate, în special, animalele febrile, restul probelor prelevându-se în mod randomizat; prelevarea de probe se realizează de 2 ori pe an; aceste probe sunt analizate prin teste de detecție de genom viral, în pool-uri de câte 10 probe;

b) pentru scroafe, prelevarea de probe de sânge se realizează în tuburi cu substanță anticoagulantă, astfel încât să permită detectarea virusului la o prevalență a bolii de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5; sunt vizate, în special, animalele febrile, restul probelor prelevându-se în mod randomizat; prelevarea de probe se realizează de 2 ori pe an; aceste probe sunt testate pentru detecție de genom viral, în pool-uri de câte 10 probe;

c) pentru purceii sugari proveniți de la scroafe vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008, prelevarea de probe de sânge se realizează în tuburi cu substanță anticoagulantă, astfel încât să permită detectarea virusului la o prevalență a bolii de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5; sunt vizate, în special, animalele febrile, restul probelor prelevându-se în mod randomizat; probele se prelevă de 4 ori pe an; aceste probe sunt analizate prin teste de detecție de genom viral, în pool-uri de câte 10 probe.

Probele destinate efectuării examenelor virusologice pe porcine moarte sau bolnave, cu semne clinice și leziuni ce pot fi atribuite pestei porcine clasice și examinate prin imunofluorescență directă, identificare de antigen viral cu anticorpi monoclonali, detecție de genom viral sau izolare de virus pe culturi celulare din organe sau măduvă sternală sunt cele prevăzute la art. 1.

Procesarea probelor prevăzute la alin. (3), interpretarea rezultatelor obținute la testele de laborator, precum și acțiunile ce trebuie aplicate după diagnostic sunt prezentate la art. 1.

Probele prelevate pentru supravegherea prin examene virusologice de la animalele în viață constau în sânge integral recoltat în tuburi cu substanță anticoagulantă și sunt lucrate în laboratoarele de biologie moleculară; trebuie asigurată identificarea corectă a probelor, bazată pe înregistrările care se fac în legătură cu asocierea celor 10 probe, pentru care se efectuează un singur test de detecție de genom viral, în scopul asigurării trasabilității acestora, în cazul unui rezultat pozitiv; prelucrarea acestor probe se realizează la Laboratorul Național de Referință pentru Biologie Moleculară din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală, pentru:

a) recoltarea de sânge în monovete care conțin substanță anticoagulantă - EDTA;

b) comasarea a 10 probe - pool-ul, care se realizează la laboratorul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor județean, respectiv al municipiului București, prin transferul cu pipete cu stripuri sterile a câte 100 æl de sânge integral din fiecare probă participantă la realizarea probei comune într-un nou tub steril și listarea probelor incluse sub un număr de identificare comun;

c) congelarea rapidă a tuburilor cu probe comasate, la temperatura de -20°C, anterior transportului către locul de procesare în lăzi frigorifice izoterme;

d) contraprobele reținute după efectuarea testelor de laborator sunt conservate la temperatura de -80°C.

Examenele serologice utilizate în scopul separării porcilor trecuți prin infecție sau anterior vaccinați cu vaccin viu atenuat de porcii sănătoși vaccinați cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 sunt realizate prin ELISA pentru detecția de anticorpi față de proteina Erns.

Sunt supuse supravegherii sanitar-veterinare prin examene serologice mai multe categorii de porcine, prelevându-se probe atât de la animale bolnave febrile, cât și de la animale sănătoase alese randomizat, în scopul confirmării inexistenței bolii în efectiv, astfel:

a) de la purceii înțărcați proveniți de la scroafe vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 se prelevă probe de ser, pentru a se detecta o prevalență a bolii de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5, pentru fiecare unitate epidemiologică, la interval de 6 luni; anterior prelevării de probe, trebuie obținute informațiile necesare despre statusul imunologic al scroafelor din exploatație; dacă scroafele au fost vaccinate în anul 2006 sau anterior cu vaccin viu, nu se vor preleva probe de la această categorie de animale;

b) de la porcinele la îngrășat:

1. în exploatații, de la animale în vârstă de peste 4 luni și vaccinate cu vaccin deletat se prelevă probe de ser pentru a se detecta o prevalență a bolii de 10%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5, pentru fiecare subunitate epidemiologică, la interval de 6 luni;

2. suplimentar, în abator vor fi prelevate probe de ser de la fiecare lot de porci grași supuși tăierii, ce provin din aceeași exploatație, în scopul detecției unei prevalențe a bolii de 20%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5;

c) de la vierii vaccinați cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 se prelevă probe de ser pentru a se detecta o prevalență a bolii de 2%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5, la interval de 6 luni; trebuie obținute informații privind statusul imunologic al vierilor în cauză; dacă vierii au fost vaccinați în 2006 și nu există vieri nevaccinați cu vaccin viu, nu se vor preleva probe de la această categorie de animale;

d) de la scroafele vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 se prelevă probe de ser pentru a se detecta o prevalență a bolii de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5, la interval de 6 luni; anterior, trebuie obținute informații privind statusul imunologic al scroafelor în cauză; dacă scroafele au fost vaccinate în 2006 sau anterior cu vaccin viu, nu se vor preleva probe de la această categorie de animale.

În cazul unor rezultate pozitive, laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv ale municipiului București urmează să evalueze situația epidemiologică din exploatația comercială industrială de porcine.

Procedura care se aplică în cazul rezultatelor pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns constă în:

a) procedura de bază, destinată clarificării situației epidemiologice a exploatației în care au fost detectate animale vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008, pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns, care este următoarea:

1. inspecția exploatației suspecte se efectuează de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale, sub controlul medicului veterinar oficial responsabil cu pesta porcină clasică de la nivelul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București;

2. verificarea înregistrărilor privind sănătatea și parametrii de producție a animalelor din exploatație;

3. inspecția fiecărei unități a exploatației;

4. examinarea clinică a tuturor categoriilor de porcine existente în exploatație;

5. retestarea acestor probe după cel puțin două săptămâni, în cazurile la care rezultatul examenului de laborator este dubios;

6. aceste măsuri trebuie suplimentate prin examene virusologice de detecție de genom viral, izolarea virusului pe culturi celulare, imunofluorescență directă, urmate de analiza secvențială a virusului, în cazul unor rezultate pozitive;

b) procedura suplimentară, aplicată atunci când probele pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns, supuse investigațiilor de virusneutralizare comparativă, efectuate în scopul realizării diagnosticului diferențial față de anticorpii altor pestivirusuri, respectiv virusul diareei virale bovine sau virusul bolii de graniță, au relevat existența celor mai mari titruri de anticorpi neutralizanți față de virusul pestei porcine clasice sau au furnizat rezultate neconcludente, care constă în:

1. de la animale coabitante cu cele seropozitive sau aflate în apropierea acestora se prelevă un număr mai mare de probe destinate unor investigații virusologice și serologice suplimentare;

2. în caz de rezultat neconcludent la testul de virusneutralizare și rezultate negative la teste virusologice, se ucid animalele pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns și se suspendă suspiciunea de pestă porcină clasică;

3. după obținerea seroconversiei pozitive pe un animal sau pe un număr redus de animale prin testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns, ceea ce dovedește contactul porcinelor din exploatație cu virusul sălbatic, exploatația în cauză va fi supusă supravegherii sanitar-veterinare pentru o perioadă de 30 de zile;

4. atunci când rezultatul testărilor virusologice este negativ, animalele pot fi tăiate fără restricții, pentru consum uman sau prelucrare industrială.

Se definește ca focar de pestă porcină clasică exploatația în care sunt detectate un număr mare de probe serologic pozitive pe animale vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 sau în cazul în care examenele virusologice sunt pozitive.

Dacă virusul pestei porcine clasice este detectat la porcinele dintr-o exploatație, exploatația în cauză este supusă restricțiilor sanitar-veterinare de control al bolii și se pune în aplicare planul de combatere a pestei porcine clasice în focar și de prevenire a difuzării bolii în teritoriu.

Dacă boala a fost diagnosticată într-o subunitate epidemiologică a unei exploatații și nu există interrelații funcționale cu celelalte subunități ale exploatației care dețin porcine, subunitatea respectivă este supusă restricțiilor sanitar-veterinare de control al bolii și se pune în aplicare planul de combatere a pestei porcine clasice în focar și de prevenire a difuzării bolii în teritoriu, iar celelalte subunități ale exploatației sunt supuse monitorizării pentru pesta porcină clasică, până la ridicarea măsurilor de carantină din subunitatea afectată.

În cazul porcinelor nevaccinate, supravegherea pentru pesta porcină clasică în exploatațiile comerciale industriale de porcine se realizează prin examene clinice virusologice și examene serologice.

Examinarea clinică se realizează respectând următoarea conduită:

a) Inspecții clinice zilnice ale tuturor porcilor, efectuate de medicul veterinar de liberă practică din exploatație sau deținătorul de animale. Animalele care prezintă modificări ale statusului de sănătate vor fi supuse examenului clinic ce include obligatoriu măsurarea temperaturii corporale. Rezultatul inspecțiilor clinice se înregistrează în registrul de exploatație.

b) Examenul post-mortem zilnic al animalelor moarte efectuat de medicul veterinar de liberă practică din exploatație. Numărul minim de animale care vor fi supuse examenului postmortem este de cel puțin 6. Ținta examenelor post-mortem o vor reprezenta animalele moarte recent sau în agonie, care au prezentat febră și semne clinice întâlnite în pesta porcină clasică. Rezultatul acestor examene post-mortem se înregistrează în Registrul fermei.

c) Înregistrarea zilnică în Registrul exploatației a pierderilor prin mortalitate, efectuată de către deținătorul de animale.

d) Raportarea săptămânală de către deținătorul de animale către direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, respectiv a municipiului București, a pierderilor de porcine înregistrate.

e) Notificarea către direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor, respectiv a municipiului București, efectuată de deținătorul de animale a oricărei modificări a statusului de sănătate, în special când sunt aplicate tratamente cu antibiotice, a creșterii mortalității peste procentul tehnologic. Pe baza acestei notificări medicul veterinar oficial se deplasează în exploatație pentru a efectua un control oficial suplimentar.

f) Controlul oficial lunar efectuat de medicul veterinar oficial constă în:

(i) controlul documentelor privind parametrii de producție, pierderile prin mortalitate pe durata fiecărei luni, înregistrările privind tratamentele efectuate, înregistrările privind inspecțiile clinice și examenele post-mortem efectuate zilnic de medicul veterinar de liberă practică din exploatație;

(îi) verificarea măsurilor de biosecuritate ale exploatației;

(iii) inspecții clinice ale tuturor porcinelor efectuate de medicul veterinar de liberă practică din exploatație. Ținta o reprezintă în special sugarii, animalele tinere, animalele tarate, subdezvoltate, vindecate recent după boală, animalele introduse recent în exploatație. Animalele care prezintă modificări ale statusului de sănătate vor fi supuse examenului clinic ce include obligatoriu măsurarea temperaturii corporale. Numărul minim de porci ce vor fi examinați permite detectarea febrei cu o prevalență de 10% și confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5. De la animalele care prezintă febră și semne clinice întâlnite în pesta porcină clasică se vor preleva probe de sânge pe anticoagulant pentru testul PCR;

(iv) examen post-mortem al animalelor moarte. Numărul de animale care vor fi supuse examenului necropsic este de cel puțin 10. Ținta examenelor post-mortem o reprezintă: sugarii, animalele tinere.

Examenele virusologice utilizate pentru realizarea supravegherii, prevăzute la alin. (1), sunt următoarele:

a) test de detecție de genom viral - RT-PCR;

b) izolarea virusului pestei porcine clasice pe culturi celulare;

c) detecție de antigen viral prin imunofluorescență directă - IFD;

d) identificarea antigenului viral cu anticorpi monoclonali - IPO.

Pentru supravegherea prin examene virusologice probele se vor preleva astfel:

a) de la porci cu vârsta între 60 și 120 de zile, de două ori pe an se prelevă probe de sânge pe anticoagulant pentru a detecta o prevalență de 10%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5, prioritar de la porcinele cu stare febrilă, de la celelalte porcine prelevarea de probe făcându-se în sistem randomizat. Probele sunt testate prin RT-PCR în sistem pull de câte 10 probe;

b) de la animalele bolnave care în timpul examenelor clinice prezintă febră și semne clinice întâlnite în pesta porcină clasică;

c) de la animalele moarte sau în agonie la care se efectuează examen necropsic se prelevă probe pentru examene virusologice dacă prezintă leziuni care să indice prezența pestei porcine clasice. Numărul de animale la care se efectuează aceste examene trebuie să fie de cel puțin 10;

d) de la animalele moarte, independent de prezența leziunilor de pestă porcină clasică, lunar, se prelevă câte 10 seturi de organe din fiecare exploatație pentru efectuarea de examene virusologice prin teste rapide de imunofluorescență și RT-PCR. Pentru RT-PCR, probele vor fi lucrate în pool-uri de câte 10 probe;

e) de la animalele sacrificate în abator se vor preleva cel puțin 10 seturi de organe pentru fiecare lot sacrificat, respectiv stern, splină, lilmfonoduri, amigdală; probele vor fi prelevate randomizat de către medicul veterinar oficial și vor fi supuse examenelor de laborator prin teste de imunofluorescență directă sau RT-PCR.

Pentru supravegherea prin examene serologice probele de ser se vor preleva astfel:

a) de la porcinele la îngrășat, în vârstă de peste 4 luni, trimestrial se prelevă probe de ser pentru a detecta o prevalență de 10%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5, pentru fiecare exploatație;

b) de la scroafele nevaccinate sau vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008, la interval de 6 luni, din fiecare exploatație se vor preleva probe de ser pentru a detecta o prevalență de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5;

Probele de ser prelevate de la scroafe care au fost vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 vor fi testate cu kitul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns.

Probele de ser prelevate de la porcii la îngrășat și de la scroafele nevaccinate vor fi testate cu un kit ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2.

Procedura care se aplică în cazul rezultatelor pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2 constă în:

a) procedura de bază, destinată clarificării situației epidemiologice a exploatației în care au fost detectate animale nevaccinate pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2, care este următoarea:

(i) inspecția exploatației suspecte de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale, sub controlul medicului veterinar oficial responsabil cu pesta porcină de la nivelul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, care are responsabilitatea supravegherii sanitar-veterinare a acesteia;

(îi) verificarea înregistrărilor privind sănătatea și parametrii de producție a animalelor din exploatație;

(iii) inspecția fiecărei unități a exploatației;

(iv) examinarea clinică a tuturor categoriilor de porcine existente în exploatație;

(v) retestarea probelor pozitive examinate prin teste de virusneutralizare comparativă, utilizându-se simultan cele 3 pestivirusuri, respectiv virusul pestei porcine clasice, virusul bolii de graniță și virusul diareei virale bovine;

(vi) retestarea acestor probe, după cel puțin două săptămâni, în cazurile dubioase;

(vii) aceste măsuri trebuie suplimentate prin examene virusologice de detecție de genom viral, izolarea virusului pe culturi celulare, imunofluorescență directă, urmate de analiza secvențială a virusului, în cazul unor rezultate pozitive;

b) procedura suplimentară, aplicată atunci când probele pozitive la testul ELISA supuse investigațiilor de virusneutralizare comparativă, efectuate în scopul realizării diagnosticului diferențial față de anticorpii altor pestivirusuri, respectiv virusul diareei virale bovine sau virusul bolii de graniță, au relevat existența celor mai mari titruri de anticorpi neutralizanți față de virusul pestei porcine clasice sau au furnizat rezultate neconcludente, care constă în:

(i) de la animale coabitante cu cele seropozitive sau aflate în apropierea acestora se prelevă un număr mai mare de probe destinate unor investigații virusologice și serologice suplimentare;

(îi) în caz de rezultat neconcludent la testul de virusneutralizare și rezultate negative la testele virusologice, animalele pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2 se ucid și medicul veterinar oficial de la circumscripția sanitar-veterinară zonală suspendă suspiciunea de pestă porcină clasică;

(iii) după obținerea sero-conversiei pozitive pe un animal sau pe un număr redus de animale prin testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2, ceea ce dovedește contactul porcinelor din exploatație cu virusul sălbatic, exploatația în cauză va fi supusă supravegherii sanitar-veterinare pentru o perioadă de 30 de zile.

Supravegherea pentru pesta porcină clasică în exploatațiile comerciale industriale de porcine care nu vaccinează animalele se realizează prin examene clinice, virusologice și examene serologice.

Examinarea clinică se realizează respectând prevederile art. 8 alin. (2).

Pentru supravegherea prin examene virusologice probele se vor preleva astfel:

a) de la animalele bolnave care în timpul examenelor clinice prezintă febră și semne clinice întâlnite în pesta porcină clasică;

b) de la animalele moarte sau în agonie se efectuează examen necropsic, iar dacă prezintă leziuni care să indice pesta porcină clasică, se prelevă probe pentru examenele virusologice. Numărul de animale la care se efectuează examene virusologice trebuie să fie de cel puțin 10;

c) de la animalele moarte, independent de prezența leziunilor de pestă porcină clasică, lunar, se prelevă câte 10 seturi de organe din fiecare exploatație pentru efectuarea de examene virusologice prin teste rapide de imunofluorescență și RT-PCR. Pentru RT-PCR probele vor fi lucrate în pool-uri de câte 10 organe;

d) de la animalele sacrificate în abator se vor preleva cel puțin 10 seturi de probe pentru fiecare lot sacrificat, stern, splină, linfonoduri, amigdală; probele vor fi prelevate randomizat de către medicul veterinar oficial și vor fi supuse examenelor de laborator prin teste de imunofluorescență directă sau RT-PCR.

Pentru supravegherea prin examene serologice probele de ser se vor preleva astfel:

a) de la porcii la îngrășat, în vârstă de peste 4 luni, lunar, din fiecare exploatație se vor preleva probe pentru detecția unei prevalențe de 10%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5.

b) de la scroafele vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008, trimestrial, din fiecare exploatație se vor preleva probe pentru detecția unei prevalențe de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5.

c) de la porcii proveniți din comerțul intracomunitar sau țări terțe, din fiecare lot se vor preleva probe pentru detecția unei prevalențe de 10%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5.

Probele de ser prelevate de la scroafe care au fost vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 vor fi testate folosind kitul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns.

Probele de ser prelevate de la porcii la îngrășat nevaccinați pot fi testate cu un kit ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2.

În cazul rezultatelor pozitive la testul ELISA pentru detecția anticorpilor față de proteina E2 sau Erns se aplică procedurile descrise în cadrul art. 7 sau 9, după caz.

În cazul vaccinării cu vaccin viu atenuat, supravegherea exploatațiilor nonprofesionale de porcine pentru pesta porcină clasică se realizează prin:

a) examinarea clinică a tuturor efectivelor de porcine de două ori pe an sau cu ocazia vaccinărilor;

b) supravegherea serologică pentru evaluarea eficienței vaccinării antipestoase, efectuată pe câte 15 probe prelevate de două ori pe an din fiecare localitate, la 28 de zile de la vaccinarea porcilor; probele sunt examinate în cadrul laboratoarelor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv al municipiului București, prin testul ELISA pentru detecție de anticorpi specifici virusului pestei porcine clasice; pentru realizarea detecției de anticorpi specifici virusului pestei porcine clasice trebuie îndeplinite următoarele condiții:

(i) kitul ELISA trebuie să asigure detecția tuturor anticorpilor induși de antigenele virusului pestei porcine clasice și să interfereze cât mai puțin cu anticorpi induși de alte pestivirusuri ce pot infecta porcinele;

(îi) în acest scop este necesar să se realizeze captura și detecția anticorpilor-țintă cu anticorpi monoclonali ce discriminează anticorpii induși de virusul pestei porcine clasice de anticorpii induși de alte pestivirusuri;

(iii) supraveghere virusologică.

Prelevarea probelor destinate examenelor virusologice de la porcine din exploatațiile nonprofesionale se realizează astfel:

a) de la porcine care în momentul examenelor clinice de rutină, prevăzute la alin. (1) lit. a), prezintă semne clinice ce induc suspiciunea de pestă porcină clasică;

b) de la animalele moarte cu vârsta de peste două luni se prelevă probe pentru testele de imunofluorescență directă.

De la porcine cu semne clinice ce induc suspiciunea de pestă porcină clasică se prelevă probe de sânge în tuburi cu substanță anticoagulantă pentru efectuarea de teste de detecție de genom viral.

De la toate porcinele moarte recent care prezintă leziuni întâlnite în pesta porcină clasică se prelevă probe de organe și de stern; pe aceste probe se efectuează inițial testul de imunofluorescență directă, după care se respectă succesiunea de investigații prevăzută în metodologiile de lucru, prevăzute în anexele nr. 1-3.

De la porcinele tăiate în afara sacrificării tradiționale și care, consecutiv examinării ante- și post-mortem, prezintă semne clinice sau leziuni ce induc suspiciunea de pestă porcină clasică se prelevă probe de organe și de stern, urmând metodologiile de lucru prevăzute la alin. (4), nefiind permis consumul cărnii până la finalizarea rezultatelor de laborator.

Toți porcii tăiați în perioada sacrificărilor tradiționale vor fi examinați ante- și post-mortem, recoltându-se probe pentru examene virusologice de la cei cu semne clinice sau leziuni, nefiind permis consumul cărnii până la finalizarea rezultatelor de laborator.

În cazul porcilor tineri crescuți în libertate, în trimestrul al patrulea al anului, atunci când sunt recuperați de deținători, se vor preleva probe pentru examene serologice și virusologice, care să permită detecția unei prevalențe a bolii de 5%, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5.

Supravegherea porcilor mistreți pentru pestă porcină clasică se realizează pe următoarele probe:

a) probe de stern;

b) set de organe;

c) sânge sau lichid toracoabdominal.

Probele prevăzute la alin. (1) sunt prelevate:

a) de la toți porcii mistreți vânați; un procent semnificativ din porcii mistreți vânați trebuie reprezentat de animale tinere, inclusiv tineret porcin în vârstă de sub 6 luni;

b) de la porci mistreți găsiți morți.

Probele prelevate sunt examinate în cadrul laboratoarelor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, prin:

a) detecție prin testul ELISA pentru anticorpi, pe probe de sânge sau lichid toracoabdominal;

b) imunofluorescență directă pentru detecție de antigen viral, pe probe de stern sau organe.

Pentru supravegherea pe probe prelevate de la porcii mistreți vânați, care nu prezintă leziuni ce pot induce suspiciunea de pestă porcină clasică, nu se aplică metodologia de lucru folosită în diagnosticul pestei porcine clasice prevăzută în anexe, fiind suficient un singur test rapid de detecție a antigenului sau genomului viral.

În cazul porcilor mistreți găsiți morți sau al celor vânați, care prezintă leziuni ce induc suspiciunea de pestă porcină clasică, precum și al celor cu vârsta între 3-6 luni, la care probele examinate au avut rezultat negativ la testul de imunofluorescență directă, se efectuează suplimentar și detecție de genom viral pe probe comasate - pool-uri de câte 10 probe.

Testarea animalelor pentru pesta porcină clasică prin examene de laborator se impune:

a) în cazul în care se suspicionează pesta porcină clasică, pe baza manifestărilor clinice sau aspectelor lezionale asemănătoare pestei porcine clasice, constând în:

(i) febră combinată cu diferite simptome;

(îi) avorturi și probleme de infertilitate în ultimele 3 luni;

(iii) tremor congenital la purceii sugari;

(iv) boli cronice și animale tarate;

(v) hemoragii, infarcte și hematoame;

(vi) butoni cecali;

b) în exploatații cu contact direct sau indirect cu porci mistreți, în regiuni unde boala există la aceștia;

c) în exploatații comerciale industriale de porcine cu teste serologice pozitive pentru proteină Erns;

d) în cazul în care există o suspiciune oficială;

e) în cazul în care sunt dispuse depopulări preventive ale efectivelor suspecte;

f) în cazul în care se confirmă pesta porcină clasică.

În situațiile prevăzute la alin. (1) sunt necesare următoarele acțiuni:

a) efectuarea de examene clinice pentru a detecta febra la o prevalență de 5% la scroafe și vieri și 10%, conform prevederilor anexei nr. 5, la celelalte categorii de porci;

b) efectuarea de examene post-mortem cu prelevare de probe pentru examene de laborator, de la porcii morți, afectați clinic, sau de la 3-4 congeneri ai acestora;

c) în exploatațiile comerciale industriale de porcine, la efectivele vaccinate cu vaccin marker până în luna aprilie 2008 se vor preleva probe pentru detecția anticorpilor față de proteina Erns pentru o prevalență a bolii de 5% la scroafe și 10%, conform prevederilor anexei nr. 5, din alte categorii de porci suspecți de îmbolnăvire.

Atunci când se procedează la uciderea porcilor în scopul combaterii bolii sau în scop preventiv, se prelevă randomizat probe pentru testare virusologică și serologică, ca să asigure detecția unei prevalențe a bolii de 5% la scroafele de reproducție și 10% la alte categorii de porci, cu o confidență de 95%, conform prevederilor anexei nr. 5.