Decizia nr. 1183/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Nicolae Ene în Dosarul nr. 1.652/330/2008 al Judecătoriei Urziceni.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.867D/2008, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Adisan" - S.A. în Dosarul nr. 2.036/258/2008 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.867D/2008 la Dosarul nr. 1.798D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că, prin numeroase decizii, Curtea s-a mai pronunțat în sensul constituționalității textelor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 24 iulie 2008 și din 8 septembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 1.652/330/2008 și nr. 2.036/258/2008, Judecătoria Urziceni și Judecătoria Miercurea-Ciuc au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Ene și Societatea Comercială "Adisan" - S.A. în cauze ce au ca obiect judecarea cererilor de recuzare a executorului judecătoresc.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

contravin dispozițiilor art. 21 și art. 53 din Constituție, deoarece, fără să reglementeze expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, cuprind o normă de trimitere, și anume art. 27 din Codul de procedură civilă. Totodată, se arată că prin textul de lege supus controlului se reglementează o inegalitate între poziția părților în procedura de executare, creditorul fiind singurul care are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.

Judecătoria Urziceni și Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece prevederile legale nu încalcă niciunul dintre textele constituționale invocate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că în acest sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin mai multe decizii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

și ale art. 27 din Codul de procedură civilă. Întrucât art. 27 din Codul de procedură civilă este o normă de trimitere cuprinsă în conținutul prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 , iar autorul excepției critică, în realitate, numai aceste prevederi din urmă, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, dispoziții care au următorul cuprins: "Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă."

Autorii excepției susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele texte din Constituție: art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 1.118 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudența sa, a reținut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare a judecătorilor prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Totodată, Curtea a observat că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea, dacă se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, ceea ce nu duce la încălcarea art. 21 și 53 din Legea fundamentală. Pe cale de consecință, Curtea a reținut că nici textul

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

nu încalcă principiile statuate la art. 21 și 53 din Constituție.

În ceea ce privește susținerea conform căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul judecătoresc, Curtea a constatat că această critică este nefondată, întrucât în cadrul procedurii de executare silită ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestație împotriva executării înseși ori împotriva oricărui act de executare. Totodată, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce îi revine.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la susținerea că prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

nu reglementează expres motivele de recuzare a executorilor judecătorești, ci cuprind o normă de trimitere, și anume art. 27 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, fiind o opțiune de reglementare, de competența exclusivă a autorității legislative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Nicolae Ene și Societatea Comercială "Adisan" - S.A. în dosarele nr. 1.652/330/2008 și nr. 2.036/258/2008 ale Judecătoriei Urziceni și Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.