Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1239/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) și ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

prezumat în vigoare

Data actului
18 noiembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 841 din 15 decembrie 2008
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 15.314 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 18 și ale

art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", excepție ridicată de Societatea Comercială "New Nec Com" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.491/3/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.401D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin reprezentant Vasile Cristian, cu delegație depusă la dosar, lipsind partea Consiliul General al Municipiului București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei un înscris prin care expune în detaliu circumstanțele specifice speței deduse judecății, precum și argumente în favoarea admiterii excepției de neconstituționalitate.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.445D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 1, art. 18, art. 24 și ale

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", ridicată de același autor în Dosarul nr. 2.007/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde același reprezentant al autorului excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent menționează că, și în acest dosar, autorul excepției a depus un înscris asemănător celui transmis în dosarul anterior strigat.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.644D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 1, art. 18 și ale

art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 20.900/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepției, lipsind partea Consiliul General al Municipiului București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent precizează că un înscris similar cu cele la care s-a făcut anterior referire a fost depus de autorul excepției la dosarul cauzei.

Curtea, văzând identitatea de obiect a cauzelor anterior strigate, din oficiu, pune în discuție problema conexării acestora.

Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor anterior strigate.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.644D/2008 și nr. 1.445D/2008 la Dosarul nr. 1.401D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției ridicate în cele trei dosare, sens în care acesta precizează că stăruie în solicitarea de admitere a excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din notele scrise depuse în dosare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Susține că textele de lege criticate reprezintă chiar expresia art. 52 din Constituție, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, și nu o nesocotire a acestora. În plus, menționează că recunoașterea dreptului sau interesului pretins încălcat se realizează prin admiterea acțiunii de contencios administrativ, instanța dispunând, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ sau obligarea autorității publice să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 28 ianuarie 2008, 9 iunie 2008 și, respectiv, 11 martie 2008, pronunțate în dosarele nr. 27.491/3/2006, nr. 20.900/3/2007 și, respectiv, nr. 2.007/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 1, art. 18, art. 24 și ale

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".

Excepțiile au fost ridicate de Societatea Comercială "New Nec Com" - S.R.L. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni de contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin normelor cuprinse la art. 52 din Constituție și preluate de

art. 1 din Legea nr. 554/2004 , deoarece recunoașterea dreptului pretins nu se numără printre soluțiile pe care, potrivit art. 18 alin. (1) și (2) din lege, le poate pronunța instanța, și nici ca modalitate de executare silită reglementată de art. 24 din același act normativ.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, prin punctele de vedere trimise, apreciază că dispozițiile art. 18, art. 24 și ale

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile "art. 1, art. 18, art. 24 și ale

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Analizând, însă, motivarea excepției, se constată că, în realitate, autorul acesteia vizează doar prevederile cuprinse la art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) și art. 25 din legea menționată, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 1, 26, 33, respectiv pct. 34 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) - Subiectele de sesizare a instanței:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.";

- Art. 18 alin. (1) și (2) - Soluțiile pe care le poate da instanța:

"(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.";

- Art. 24 alin. (1) - Obligația executării:"(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.";

- Art. 25. - Instanța de executare: "(1) Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru.

(3) Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, critica de neconstituționalitate constă în susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 1, 18, 24 și 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt contrare prevederilor art. 52 din Constituție, care garantează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece acestea nu cuprind în conținutul lor nicio referire la "recunoașterea dreptului și restabilirea situației anterioare" ca posibile soluții pe care instanța de contencios administrativ le poate dispune.

Curtea constată că, potrivit art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală, condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică. Așa fiind,

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

legea organică în materie - preia, la art. 1 alin. (1) criticat, dispozițiile cuprinse la art. 52 alin. (1) din Constituție, reglementând, ca modalitate de garantare și realizare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, și recunoașterea dreptului pretins sau al interesului legitim. Prin urmare, Curtea constată că este un nonsens susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

contravin dispozițiilor art. 52 alin.(1) din Constituție, de vreme ce este evidentă identitatea de substanță juridică dintre cele două norme juridice.

În opinia autorului, textele de lege criticate ar fi în concordanță cu prevederile constituționale invocate dacă ar cuprinde o referire expresă privind "recunoașterea dreptului pretins și restabilirea situației anterioare" ca soluții pe care instanța de contencios administrativ le poate pronunța în soluționarea cererilor ce aparțin competenței sale.

Curtea constată că asemenea critici de neconstituționalitate nu pot fi reținute ca fiind întemeiate. Soluțiile pe care instanța de judecată le poate dispune în temeiul

art. 18 din Legea nr. 554/2004

reprezintă, în totalitatea lor, modalități specifice, adaptate obiectului acțiunii judiciare formulat în temeiul art. 8 din aceeași lege, prin care se recunoaște dreptul pretins sau interesul legitim al persoanei vătămate de o autoritate publică și prin care se realizează efectiv dreptul garantat de art. 52 din Constituție. Executarea oricărei soluții dispuse în favoarea persoanei vătămate de instanța de judecată, realizată prin forța coercitivă a statului, nu ar fi posibilă fără recunoașterea implicită a dreptului pretins sau a interesului legitim. De exemplu, obligarea, în temeiul art. 24 alin. (1) din lege, a autorității publice pârâte să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ constatat prin hotărârea judecătorească drept ilegal, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative reprezintă, fără putere de tăgadă, modalități concrete de recunoaștere și realizare a dreptului reclamantului.

Cât privește susținerile autorului excepției referitoare la lipsa soluției de "restabilire a situației anterioare" pe care instanța de judecată să o poată pronunța, Curtea constată că aceasta nu reprezintă o soluție specifică dreptului administrativ, având în vedere specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Totuși, în măsura în care aceasta este posibilă, nimic nu împiedică instanța de judecată ca, în temeiul

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , referitoare la completarea cu dreptul comun, respectiv cu prevederile Codului de procedură civilă, să examineze și să dispună și restabilirea situației anterioare.

Totodată, Curtea constată că susținerile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției vizează aspecte de omisiune legislativă asupra cărora, însă, Curtea Constituțională nu are competența să se pronunțe fără a încălca dispozițiile art. 62 din Constituție, privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) și ale

art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "New Nec Com" - S.R.L. din București în dosarele nr. 27.491/3/2006 și nr. 20.900/3/2007 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, respectiv, în Dosarul nr. 2.007/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.