Decizia nr. 1294/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) și

art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agricola San Giorgio" SRL în Dosarul nr. 1.633/59/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că prevederile legale criticate sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.633/59/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și

art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agricola San Giorgio" SRL Jimbolia în cauza ce are ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepției pentru anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține următoarele:

- art. 27 alin. (2) și

art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece prevederile legale instituie o răspundere obiectivă care nu presupune reaua-credință sau exercitarea oricăror manopere ilegale care să provoace insolvența debitorului. Se stabilește, astfel, un regim discriminatoriu în favoarea creditorului fiscal, în raport cu alți creditori ai unui debitor insolvabil, față de regimul general al reglementării prevăzut de

Legea nr. 85/2006 ;

- textele legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (8) din Constituție, deoarece simpla legătură de afacere dintre debitor și persoana juridică, derulată ca fiind legală și fără rea-credință, ar fi suficientă pentru înlăturarea prezumției de dobândire în mod licit a averii de către persoana juridică.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 și 44 din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că textele de lege nu instituie privilegii sau discriminări, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor care răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală. Din analiza susținerilor autorului excepției rezultă că, în realitate, sunt vizate prevederile

art. 27 alin. (2) și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe.

Potrivit art. 27 alin. (2), "Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b) are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care, în proporție de cel puțin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului."

Dispozițiile

art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

prevăd că răspunderea solidară se va stabili pe baza unei decizii emise de organul fiscal, care devine titlu de creanță împotriva persoanei obligate la plată.

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 44 alin. (8) din Constituție privind confiscarea averii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea reține că este neîntemeiată, deoarece instituirea răspunderii solidare a unei persoane juridice alături de debitorul insolvent sau insolvabil, în anumite condiții restrictive care au în vedere relațiile juridice strânse între aceste persoane, face parte din procedura generală privind raportul de drept material fiscal. Reglementarea distinctă a drepturilor și obligațiilor părților în raporturile juridice fiscale, în comparație cu reglementarea procedurii generale prevăzute de

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, este o aplicație a dispozițiilor constituționale consfințite la art. 137 alin. (1), potrivit cărora "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege." Prin urmare, stabilirea de către legiuitor a unui regim distinct, în favoarea creditorului fiscal, comparativ cu alți creditori ai unor debitori insolvabili, nu echivalează cu o inegalitate în drepturi între aceștia. Situațiile diferite în care se află cele două categorii de creditori, necesită reglementări diferite.

În legătură cu critica privind încălcarea prin dispozițiile legale criticate a art. 44 alin. (8) din Constituție privind confiscarea averii, Curtea constată că este neîntemeiată. Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului fiscal insolvabil sau declarat insolvent, răspunde solidar cu acesta persoana juridică numai în condițiile stabilite de prevederile legale. Rezultă că pentru a se declanșa răspunderea solidară nu este suficientă "simpla legătură de afaceri dintre debitor și persoana juridică", ci se cere ca persoana juridică să controleze, să fie controlată sau să se afle sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă mai este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile enumerate la lit. a)-c) ale textului criticat.

Referitor la această procedură, este de observat că, potrivit alin. (3) al

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , termenul "control", menționat de textul legal criticat, are semnificația de majoritate a drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți comerciale ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație al unei societăți comerciale ori consiliul director al unei asociații sau fundații. Totodată, potrivit art. 17 alin. (1) din ordonanță, "Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport", în cazul de față persoana juridică care răspunde în solidar cu debitorul.

De altfel, atragerea răspunderii solidare a persoanei juridice în cazul neachitării obligațiilor fiscale datorită insolvabilității debitorului este determinată nu numai de regimul de drept procesual fiscal în cadrul căruia raporturile dintre cele două persoane sunt strâns legale, ci și de necesitatea evitării fraudării legii fiscale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) și

art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agricola San Giorgio" SRL în Dosarul nr. 1.633/59/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008.