Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1333/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
9 decembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 23 din 12 ianuarie 2009
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 7.314 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Robert Kalman Raduly în Dosarul nr. 5.185/197/2007 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.185/197/2007, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Robert Kalman Raduly cu ocazia soluționării unei cauze penale privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal, legiuitorul a instituit o discriminare între cetățenii aflați în aceeași situație juridică, în sensul incriminării și pedepsirii în mod diferit a aceleiași fapte săvârșite din culpă. Arată că, în condițiile existenței culpei, nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități nu mai prezintă relevanță sub aspect subiectiv, așa încât pedepsirea mai gravă în acest caz creează în mod nejustificat o discriminare.

Judecătoria Brașov - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal sunt constituționale, întrucât nu aduc nicio atingere principiului constituțional al egalității în drepturi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 184 alin. 2 (modificate prin Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002

privind modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002) și alin. 4 din Codul penal, având următorul cuprins: "Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

[...] Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 653 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Curtea a reținut că dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal reglementează două modalități normative agravante ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și dau expresie voinței legiuitorului de a sancționa mai aspru această infracțiune, atunci când fapta incriminată a avut ca urmare o vătămare a integrității corporale sau a sănătății care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut drept consecință pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecințe este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități. Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalității în drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor care au săvârșit fapta prevăzută de legea penală, cu consecințele și în împrejurările stabilite de lege. De altfel, prin

Decizia nr. 127 din 18 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele

Deciziei nr. 653/2006

își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, excepție ridicată de Robert Kalman Raduly în Dosarul nr. 5.185/197/2007 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.