Decizia nr. 115/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 28 alin. (3) și ale

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Bogdan Șerban Șendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Mihaela Catea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul părții prezente. Aceasta susține că prevederile

art. 2 din Legea nr. 50/1991

conțin norme cu caracter generic, care nu prevăd ce se întâmplă în situația în care autorizația de construire nu poate fi obținută din motive independente de voința proprietarului. Dispozițiile art. 28 alin. (3) și cele ale art. 32 din același act normativ încalcă dreptul de proprietate, deoarece dispun demolarea unei construcții dacă proprietarul nu obține autorizațiile necesare într-un anumit interval de timp.

Reprezentantul Ministerului Public arată, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 50/1991 , că autorul excepției vizează, în realitate, aspecte legate de modalitatea de interpretare și aplicare a acestui text legal față de circumstanțele situației de fapt deduse judecății, competențe ce revin în exclusivitate instanței de judecată, și nu Curții Constituționale. Prin urmare, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acestei excepții. Cât privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) și ale art. 32 din aceeași lege, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru argumentele reținute în

deciziile nr. 409/2005

și nr. 820/2007 ale Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 302/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 28 alin. (3) și

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Bogdan Șerban Șendrea într-o cauză civilă prin care se solicita desființarea unor lucrări de construcții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul

art. 2 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care stipulează în mod generic obligativitatea obținerii autorizației de construire, nu prevede situațiile în care, din motive independente de voința proprietarului, autorizația de construire nu poate fi solicitată și, pe cale de consecință, nici eliberată. Referitor la dispozițiile art. 28 alin. (3), apreciază că textul de lege criticat instituie o procedură care nesocotește dreptul de proprietate asupra unei construcții sau părți din aceasta a persoanei care nu a reușit să obțină autorizațiile necesare într-un anumit interval de timp, ea fiind obligată să le demoleze sau să le desființeze. Cu privire la neconstituționalitatea

art. 32 din Legea nr. 50/1991 , apreciază că acest text restrânge posibilitatea exercitării neîngrădite a atributelor dreptului de proprietate prin condiționarea obținerii autorizației de construire.

Judecătoria Sectorului 1 București nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de autor, rezumându-se la a dispune suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale, ceea ce încalcă prevederile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 2, art. 28 alin. (3) și ale

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale. În acest sens menționează că scopul reglementărilor restrictive ale

Legii nr. 50/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, este asigurarea interesului general privind protecția mediului și dezvoltarea durabilă, respectarea principiilor de urbanism și amenajarea teritoriului, precum și a anumitor standarde de calitate și siguranță.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2, art. 28 alin. (3) și ale

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 2: "(1) Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.

(2) Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.

(3) Autorizațiile de construire pentru rețele magistrale, căi de comunicație, amenajări pentru îmbunătățiri funciare, rețele de telecomunicații ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităților, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizații de construire și fără documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare și de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiția menținerii aceleiași funcțiuni, a suprafeței construite la sol și a volumetriei acestora;

b) lucrări de reparare privind căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare și altele asemenea, fără modificarea traseului și, după caz, a funcționalității acestora;

c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și celelalte lucrări de amenajare a spațiilor publice;

d) lucrări de cercetare și de prospectare a terenurilor - foraje și excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări;

e) organizarea de tabere de corturi.";

- Art. 28 alin. (3): "Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.";

- Art. 32 "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

(4) În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanței să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5) Persoanele care au beneficiat de subvenție pentru construirea unei locuințe și pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvențiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 44 alin. (2) prin care proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată, mai întâi, că susținerile de neconstituționalitate referitoare la prevederile

art. 2 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții nu pot fi reținute, deoarece acestea se referă la o pretinsă omisiune a legii. Or, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, că instanța de contencios constituțional nu soluționează excepții de neconstituționalitate privind lacune legislative, incomplete sau redactări nesatisfăcătoare, deoarece, în acest caz, Curtea s-ar substitui legiuitorului, încălcând astfel art. 61 din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 50/1991

urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (3) și ale art. 32 din legea criticată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra conformității acestor texte față de aceleași norme și principii fundamentale invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 409 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 5 august 2005, și

Decizia nr. 220 din 7 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006, Curtea a reținut, în esență, că "activitatea de edificare sau desființare a construcțiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii", iar "regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, (...) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituțional al ocrotirii proprietății".

În plus față de cele la care s-a făcut referire și care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, autorul excepției invocă încălcarea principiului egalității și al dreptului la un proces echitabil. Curtea constată, în legătură cu aceste susțineri, că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor subiectelor de drept vizate de ipoteza normei juridice, fără privilegii și fără discriminări, astfel că nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție. Cât privește dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea observă că aceste norme nu au incidență în cauză. Reglementările legale referitoare la obligația obținerii unei autorizați de construire nu au nicio legătură cu exercitarea drepturilor și garanțiilor procesuale care condiționează, într-un stat de drept, democratic, exercitarea dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Bogdan Șerban Șendrea în Dosarul nr. 302/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (3) și ale

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție invocată de același autor în dosarul aceleiași instanțe de judecată.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.