Decizia nr. 121/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 970 și art. 1066-1069 din Codul civil, excepție ridicată de Alexandru Herăscu în Dosarul nr. 14.504/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.504/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 970 și art. 1066-1069 din Codul civil, excepție ridicată de Alexandru Herăscu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile art. 970 și art. 1066-1069 din Codul civil încalcă prevederile constituționale ale art. 21 care consacră liberul acces la justiție și ale art. 148 referitor la integrarea României în Uniunea Europeană.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, arătând că motivarea făcută de autor se circumscrie unei interpretări distorsionate și unilaterale a prevederilor constituționale pretins a fi încălcate de art. 970 și art. 1066-1069 din Codul civil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele legale criticate nu aduc atingere sub niciun aspect accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 970 și ale art. 1066-1069 din Codul civil, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 970: "Convențiile trebuie executate cu bună-credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.";

- Art. 1066: "Clauza penală este aceea prin care o persoană spre a da asigurare pentru executarea unei obligații se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.";

- Art. 1067: "Nulitatea obligației principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligației principale.";

- Art. 1068: "Creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau îndeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligației principale.";

- Art. 1069: "Clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale.

Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16, 21 și 24 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că orice raport juridic obligațional dă dreptul creditorului de a pretinde și de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a obligației asumate prin convenția încheiată între părți. Codul civil consacră în art. 970 principiul executării cu bună-credință a convențiilor civile, care implică, printre altele, executarea de bunăvoie a obligației de către debitor. În cazul în care acesta refuză executarea, total sau parțial, sau o execută necorespunzător, creditorul are dreptul de a pretinde echivalentul prejudiciului cauzat de această împrejurare, respectiv despăgubiri.

Într-un atare context, dispozițiile art. 1066-1069 din Codul civil reglementează regimul juridic al clauzei penale, care reprezintă acea convenție accesorie contractului principal prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației contractuale. Scopul clauzei penale este acela de a stabili întinderea prejudiciului, iar nu de a crea o alternativă pentru debitor în vederea liberării de executarea obligației principale, prin prestarea obligației prevăzute în clauza penală. Creditorul însă, în caz de neexecutare din partea debitorului, poate opta între a cere îndeplinirea obligației principale sau a celei stipulate în clauza penală.

Reprezentând o convenție, clauza penală trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate a acesteia, însă, dat fiind caracterul ei accesoriu, constatarea nulității clauzei nu implică nulitatea obligației principale.

Pe de altă parte, împrejurarea că prin clauza penală se fixează anticipat, prin acordul părților, valoarea prejudiciului cauzat creditorului, stipularea în contract a unei asemenea clauze prezintă importanță din punct de vedere practic. Astfel, în situațiile în care clauza devine aplicabilă, nu mai este necesar ca părțile contractante să se adreseze justiției pentru probarea și evaluarea prejudiciului, ceea ce are ca efect executarea cu celeritate a obligațiilor asumate.

Prin urmare, raportând aceste considerații la domeniul particular al criticii de neconstituționalitate în prezenta cauză, consacrarea, prin normele legale criticate, în aplicarea principiului autonomiei de voință, a posibilității inserării în contractul principal a clauzei penale nu relevă nicio contradicție cu prevederile constituționale de referință.

Curtea nu poate reține nesocotirea principiului egalității cetățenilor în fața legii, textele de lege reprezentând exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

În ceea ce privește critica potrivit căreia textul de lege menționat contravine art. 21 și 24 din Constituție, Curtea observă că existența unei clauze penale în contractul principal, de neconceput fără acordul exprimat în acest sens de către părți, naște prezumția că acestea au cunoscut reglementarea legală aplicabilă în materie, potrivit principiului "nemo censetur ignorare legem", și prin urmare și-au asumat în cunoștință de cauză obligațiile care decurg dintr-o asemenea clauză.

Așa fiind, deși aplicarea clauzei penale are loc direct între părți, fără a fi necesară intervenția instanței judecătorești, nimic nu împiedică partea interesată să sesizeze instanța atunci când apreciază că invocarea ei s-a făcut în mod abuziv. Cu acest prilej, partea are posibilitatea de a cere instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea de despăgubiri și deci pentru aplicarea clauzei penale. Sub aceste aspecte, Curtea constată că, în fața instanței judecătorești, părțile beneficiază de suficiente garanții procesuale care să le asigure dreptul la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 970 și art. 1066-1069 din Codul civil, excepție ridicată de Alexandru Herăscu în Dosarul nr. 14.504/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.