Decizia nr. 248/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 143 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oil Terminal" - S.A. Constanța în Dosarul nr. 3.913/2004 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.913/2004, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 143 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oil Terminal" - S.A. Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare silită și suspendarea executării silite.
În motivarea excepției se arată că obligarea plății cauțiunii ca o condiție de acces la judecarea cererii de suspendare a executării silite încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Totodată, se arată că se încalcă egalitatea în drepturi dintre debitor și creditor, motivat de faptul că primul trebuie să plătească o cauțiune pentru a se judeca cererea sa de suspendare a executării silite, iar creditorul are dreptul de a-și recupera eventualul prejudiciu care i s-a cauzat în ipoteza respingerii contestației la executare silită.
Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind întemeiată. Se arată că, de principiu, o taxă de timbru în cuantum ridicat sau o cauțiune proporțională cu valoarea obiectului litigiului poate reprezenta o descurajare a liberului acces la justiție. În acest sens, este invocată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza Airey împotriva Irlandei (1979). Se mai arată că prin obligarea debitorului la plata unei cauțiuni sunt încălcate și prevederile constituționale referitoare la proprietatea privată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost precizat, îl constituie dispozițiile
art. 143 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, și ale art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Se reține faptul că, ulterior ridicării excepției de neconstituționalitate,
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
a fost republicată din nou în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel încât, în momentul de față, soluția legislativă criticată se regăsește în textul art. 148. Mai mult, din motivarea excepției se observă că, în cauză, incidentă este numai soluția legislativă cuprinsă în art. 148 alin. (2) lit. a). Astfel, Curtea reține că textele criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
-
Articolul 148
alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 : "Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile legii; [...]".
- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) privind proprietatea privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale și ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea. Totodată, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând textele considerate neconstituționale, precum și motivarea excepției, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică soluția legislativă cuprinsă la
art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 , prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, fiind nemulțumit de faptul că pentru a cere suspendarea executării silite este nevoit să plătească o cauțiune.
Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat de nenumărate ori. Astfel, prin
deciziile nr. 949 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, nr. 1.168 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, nr. 1.243 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, Curtea a statuat că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție.
Neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Curtea reține că, în cauza de față, autorul excepției este nemulțumit și de faptul că este dezavantajat față de organele fiscale, prin aceea că i se impune plata unei cauțiuni, fără a preciza însă că acest text se aplică deopotrivă și situațiilor în care creditor este o altă persoană fizică sau juridică decât statul. Curtea însă nu poate achiesa la punctul său de vedere, întrucât, într-o atare situație, ar însemna că, practic, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu se mai justifică și, prin urmare, nu se aplică nici instituția cauțiunii.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 148 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, prin raportare la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oil Terminal" - S.A. Constanța în Dosarul nr. 3.913/2004 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.