Decizia nr. 281/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OUG nr. 75/2008 11 iunie 2008 (prevederi anume) privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justi…
Are ca temei 3
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OUG nr. 27/2006 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de…
- OG nr. 8/2007 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parch…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarele nr. 2.908/116/2007, 388/116/2008, 2.914/36/2007, 2.182/87/2007, 7.630/86/2007, 39.889/3/2007, 245/86/2008, 606/174/2007, 2.421/99/2008, 7.503/86/2007, 483/84/2008, 3.702/107/2008, 4.377/97/2007, 767/114/2008, 2.336/87/2007, 1.715/86/2008, 2.967/98/2007, 5.091/103/2007, 670/33/2008, 598/98/2008, 27.129/3/2007, 4.759/117/2007, 85/103/2008, 94/103/2008, 1.116/62/2008, 1.030/98/2008, 1.720/62/2008, 1.293/107/2008, 134/90/2008, 697/86/2008, 2.865/62/2008, 865/86/2008, 1.106/86/2008, 3.321/98/2007, 5.050/103/2007, 1.437/335/2007, 6.095/1/2008, 2.988/116/2007, 4.810/40/2007, 12.896/63/2007, 213/109/2008, 2.837/86/2008, 3.991/40/2007, 1.458/335/2007, 3.719/63/2007, 6.020/1/2008, 139/119/2008, 511/122/2008, 5.919/110/2007, 2.922/109/2007, 5.159/103/2007, 33.960/3/2007, 1.275/86/2008, 5.959/1/2008, 21.661/63/2007, 2.741/62/2008, 682/90/2008, 2.450/62/2008, 537/103/2008 și 625/114/2008.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic Gabriela Sârbu, pentru Ministerul Apărării Naționale, parte în dosarele nr. 2.412D/2008 și nr. 2.414D/2008. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.340D/2008-2.350D/2008, nr. 2.359D/2008-2.360D/2008, nr. 2.373D/2008-2.382D/2008, nr. 2.411D/2008-2.426D/2008 și nr. 2.482D/2008-2.502D/2008, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul părții prezente nu se opune conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 2.341D/2008-2.350D/2008, nr. 2.359D/2008-2.360D/2008, nr. 2.373D/2008-2.382D/2008, nr. 2.411D/2008-2.426D/2008 și nr. 2.482D/2008-2.502D/2008 la Dosarul nr. 2.340D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerul Apărării Naționale solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin
Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2008 , pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din octombrie-noiembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 2.908/116/2007, 388/116/2008, 2.914/36/2007, 2.182/87/2007, 7.630/86/2007, 39.889/3/2007, 245/86/2008, 606/174/2007, 2.421/99/2008, 7.503/86/2007, 483/84/2008, 3.702/107/2008, 4.377/97/2007, 767/114/2008, 2.336/87/2007, 1.715/86/2008, 2.967/98/2007, 5.091/103/2007, 670/33/2008, 598/98/2008, 27.129/3/2007, 4.759/117/2007, 85/103/2008, 94/103/2008, 1.116/62/2008, 1.030/98/2008, 1.720/62/2008, 1.293/107/2008, 134/90/2008, 697/86/2008, 2.865/62/2008, 865/86/2008, 1.106/86/2008, 3.321/98/2007, 5.050/103/2007, 1.437/335/2007, 6.095/1/2008, 2.988/116/2007, 4.810/40/2007, 12.896/63/2007, 213/109/2008, 2.837/86/2008, 3.991/40/2007, 1.458/335/2007, 3.719/63/2007, 6.020/1/2008, 139/119/2008, 511/122/2008, 5.919/110/2007, 2.922/109/2007, 5.159/103/2007, 33.960/3/2007, 1.275/86/2008, 5.959/1/2008, 21.661/63/2007, 2.741/62/2008, 682/90/2008, 2.450/62/2008, 537/103/2008 și nr. 625/114/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Excepția a fost ridicată din oficiu de instanța de judecată cu ocazia soluționării unor recursuri formulate împotriva unor sentințe pronunțate de secțiile civile ale tribunalelor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) și ale art. 21 alin. (3), pentru următoarele motive:
1. Dispozițiile
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece nu există o situație extraordinară legată de competența de soluționare a cauzelor a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Aceste dispoziții de lege cuprind norme de procedură referitoare la competența de soluționare a cauzelor în primă instanță și în recurs; or, aspectele și implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești nu își pot găsi o soluție în aceste norme, indiferent dacă acestea sunt legiferate pe calea unei proceduri legislative obișnuite sau de urgență. Nici unificarea practicii judiciare nu poate fi realizată prin simpla schimbare a competenței de soluționare a cauzelor, ci doar prin mijloace procedurale specifice puse la dispoziția judecătorului de Codul de procedură civilă, legea de organizare judecătorească și regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Astfel art. 329 din Codul de procedură civilă, reglementând instituția recursului în interesul legii, dă dreptul procurorului general și colegiilor de conducere ale curților de apel să solicite Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României. În ceea ce privește drepturile salariale ale personalului din sistemul justiției, instanța supremă s-a pronunțat deja prin mai multe decizii date de Secțiile Unite în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă.
2.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
este neconstituțională, deoarece a nesocotit limitele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție, prin efectele păgubitoare asupra unei instituții fundamentale a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, deși scopul declarat al ordonanței este reglementarea anumitor aspecte financiare în sistemul justiției, dispozițiile acesteia cuprind norme de procedură civilă referitoare la competența de soluționare în primă instanță și în recurs a cererilor ce au ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Or, normele de competență nu oferă nicio soluție aspectelor financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești, dar, prin reglementarea oferită, afectează grav Înalta Curte de Casație și Justiție prin supradimensionarea activității, consecințele pe termen lung repercutându-se asupra celerității și calității actului de justiție.
3. Intervenția Guvernului prin această ordonanță de urgență contravine art. 21 alin. (3) din Constituție, în condițiile supraîncărcării instanței supreme, care nu are o secție specializată în soluționarea litigiilor de muncă.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "prin prevederile legale supuse controlului de constituționalitate a fost creat un sistem juridic intern capabil să garanteze executarea hotărârilor pronunțate de instanțe. Mai mult, prin aceste prevederi legale statul își manifestă responsabilitatea de a crea un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin".
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008
sunt neconstituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, dispoziții care au următorul cuprins:
"Art. I. - (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 45/2007 , cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit
Ordonanței Guvernului nr. 8/2007
privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 247/2007 , cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Articolul II
Dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.
Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."
În susținerea neconstituționalității ordonanței, instanța supremă invocă înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) și ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora:
- Art. 115 alin. (4) și (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora. [...]
(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.";
- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Prin
Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
sunt neconstituționale.
Deoarece decizia menționată a fost pronunțată ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicate în prezentele dosare, urmează ca, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarele nr. 2.908/116/2007, 388/116/2008, 2.914/36/2007, 2.182/87/2007, 7.630/86/2007, 39.889/3/2007, 245/86/2008, 606/174/2007, 2.421/99/2008, 7.503/86/2007, 483/84/2008, 3.702/107/2008, 4.377/97/2007, 767/114/2008, 2.336/87/2007, 1.715/86/2008, 2.967/98/2007, 5.091/103/2007, 670/33/2008, 598/98/2008, 27.129/3/2007, 4.759/117/2007, 85/103/2008, 94/103/2008, 1.116/62/2008, 1.030/98/2008, 1.720/62/2008, 1.293/107/2008, 134/90/2008, 697/86/2008, 2.865/62/2008, 865/86/2008, 1.106/86/2008, 3.321/98/2007, 5.050/103/2007, 1.437/335/2007, 6.095/1/2008, 2.988/116/2007, 4.810/40/2007, 12.896/63/2007, 213/109/2008, 2.837/86/2008, 3.991/40/2007, 1.458/335/2007, 3.719/63/2007, 6.020/1/2008, 139/119/2008, 511/122/2008, 5.919/110/2007, 2.922/109/2007, 5.159/103/2007, 33.960/3/2007, 1.275/86/2008, 5.959/1/2008, 21.661/63/2007, 2.741/62/2008, 682/90/2008, 2.450/62/2008, 537/103/2008 și 625/114/2008.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.