Decizia nr. 275/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. 1 și alin. 1^2, precum și ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. 1 și alin. 1^2, precum și ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.534/182/2008, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. 1 și alin. 1^2, precum și ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sabo V. Adrian.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece forma actuală a Codului de procedură penală nu prevede niciun text expres în temeiul căruia persoana față de care se ia măsura obligării la tratament medical să poată cere instanței revocarea acesteia, existând astfel un regim discriminator, având în vedere că persoana față de care s-a luat măsura internării medicale poate cere instanței încetarea măsurii. Astfel, în cazul obligării la tratament medical, pentru înlocuirea tratamentului sau internarea medicală, sesizarea instanței se face doar de către unitatea medicală. Instanța are fie opțiunea de a obliga la internarea medicală, fie de a înlocui tratamentul medical, fără a avea abilitatea de a revoca măsura, iar această opțiune limitată reprezintă o atingere a dreptului persoanei la integritate fizică și sănătate.
Tribunalul Maramureș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că prevederile art. 437 din Codul de procedură penală, în forma actuală, aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 16 din Constituție, deoarece, recunoscând prin art. 434 alin. 2 din Codul de procedură penală dreptul persoanei față de care s-a luat măsura internării medicale de a cere încetarea măsurii, în contradicție cu regimul juridic stabilit în cazul obligării la tratament medical, se creează o discriminare evidentă. De asemenea, recunoașterea dreptului doar al unității medicale de a sesiza instanța de judecată și condiționarea procedurii prevăzute de art. 431 din Codul de procedură penală doar de împrejurarea "primirii comunicării" reprezintă o încălcare a dreptului constituțional ce permite accesul direct la justiție. Totodată, se apreciază că opțiunea limitată a instanței, conform art. 431 alin. 1^2 din Codul de procedură penală, în sensul de a dispune fie doar înlocuirea tratamentului medical, fie internarea medicală, și nu revocarea, reprezintă o atingere a dreptului persoanei la integritate fizică și sănătate, prin menținerea unei măsuri de siguranță care, la un moment dat, nu se mai impune.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere normelor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 431 alin. 1 și alin. 1^2, precum și ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
- Art. 431 alin. 1 și alin. 1^2: "Primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luată măsura de siguranță.";
După primirea raportului medico-legal și a concluziilor medicului specialist prevăzut în alin. 1^1, instanța ascultă concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luată măsura de siguranță și apărătorului acesteia, precum și ale expertului și medicului specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.";
- Art. 437 alin. 1: "Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute în art. 115 și 116 din Codul penal poate cere instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție locuiește, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat."
În susținerea excepției se invocă art. 16, art. 21 și art. 22 privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și, respectiv, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.
Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esență, o omisiune de reglementare, acesta arătând că normele criticate nu prevăd posibilitatea revocării măsurii de siguranță a obligării la tratament medical. Astfel, se susține că art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede posibilitatea revocării numai a măsurilor de siguranță prevăzute la art. 115 și art. 116 din Codul penal - Interzicerea unei funcții sau profesii, respectiv Interzicerea de a se afla în anumite localități, iar nu și a măsurii de siguranță constând în Obligarea la tratament medical. De asemenea, din compararea regimului juridic al măsurii de siguranță a Internării medicale cu cea a Obligării la tratament medical, se deduce că dacă, în ceea ce privește prima dintre acestea, Codul de procedură penală prevede posibilitatea persoanei internate de a cere încetarea sau înlocuirea măsurii (art. 434 alin. 2 din Codul de procedură penală), în cazul celei de-a doua niciun text din același cod nu stabilește expres posibilitatea de a se solicita revocarea sa. Această situație este, în opinia autorului excepției, discriminatorie și încalcă dispozițiile constituționale invocate.
Asemenea critici nu pot fi reținute, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne. Tot astfel, examinarea criticii de neconstituționalitate având ca obiect omisiuni legislative excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță "numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 alin. 1 și alin. 1^2, precum și ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.