Decizia nr. 264/2009

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Brândușe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecătoriei Arad, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.008D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.247D/2008 și în Dosarul nr. 1D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.793/55/2007, respectiv de Francisc Ursei în Dosarul nr. 3.394/108/2008 ale Tribunalului Arad - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1D/2009 și nr. 2.247D/2008 la Dosarul nr. 2.008D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Actul normativ criticat nu aduce atingere liberului acces la justiție, așa cum susțin autorii excepției, ci, dimpotrivă, reprezintă concretizarea acestui drept, care însă nu implică și gratuitatea sa. Sub aspectul limitei maxime reglementate pentru acordarea sumelor de bani cu titlu de ajutor public judiciar, se arată că aceasta este expresia opțiunii legiuitorului, fără a încălca însă normele constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10467.1/55/2007, respectiv prin încheierile din 28 octombrie 2008 și 22 decembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 2.793/55/2007 și nr. 3.394/108/2008, Judecătoria Arad, respectiv Tribunalul Arad - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Ioan Brândușe, respectiv de Faur Nistor Isai și Francisc Ursei în cauze civile în cadrul cărora aceștia au formulat cereri de acordare a ajutorului public judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt neconstituționale, deoarece îngrădesc accesul liber la justiție și la petiționare al reclamanților care, datorită mijloacelor financiare limitate, nu pot plăti taxele judiciare de timbru aferente cererilor lor, astfel că nu pot beneficia de exercitarea dreptului la un proces echitabil și de celelalte garanții procedurale pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, suferind în același timp o discriminare pe criterii de avere. În plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul excepției susține că stabilirea unei limite maxime pentru acordarea ajutorului public judiciar este de natură să afecteze grav drepturile fundamentale invocate, cu încălcarea art. 53 din Constituție. Ordonanța abrogă prevederile art. 74-81 din Codul de procedură civilă, act normativ cu forță juridică superioară, ceea ce contravine și art. 115 alin. (1), (6), (7) și (8) din Constituție, precum și art. 108 alin. (2) din aceasta.

Judecătoria Arad, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 2.008D/2008, apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

este neconstituțională. Arată în acest sens că actul normativ criticat reglementează, la art. 7, limitări ale cuantumului ajutorului public judiciar, limitări care, chiar dacă sunt admisibile și rezonabile, nu pot face decât obiectul unei legi, și nu al unei ordonanțe de urgență, astfel că este încălcat art. 53 din Constituție. În plus, prin faptul că ordonanța stabilește anumite limitări în exercitarea libertății de acces la justiție, indiferent dacă aceste limitări sunt sau nu rezonabile, sunt nesocotite prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

Tribunalul Arad - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 2.247D/2008 și nr. 1D/2009, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este fondată. Contrar susținerilor autorilor excepției, actul normativ facilitează exercitarea accesului liber la justiție - drept ce nu implică și gratuitatea lui - prin acordarea unui ajutor public judiciar persoanelor care nu obțin venituri suficiente pentru a face față cheltuielilor unui proces, în limita unei sume maxime de 12 salarii minime brute pe țară în decursul unui an.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale. Acestea nu încalcă, ci, dimpotrivă, reprezintă concretizarea dreptului părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil și de judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, finalitatea reglementărilor cuprinse în actul normativ criticat este de a crea condiții mai bune pentru valorificarea acestor drepturi, și nu de limitare a lor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.

În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 - "Egalitatea în drepturi" și ale art. 21 - "Accesul liber la justiție" din Constituție, precum și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul excepției mai invocă și următoarele dispoziții: art. 1 alin. (4) și (5), art. 11, 20, 24, 48, 51, 53, art. 115 alin. (1), (6), (7) și (8), art. 108 alin. (2) și (3) și art. 148 din Constituție, art. 1, 5, 8, 10, 13, 14, 17, 18 și 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul nr. 12 la Convenție și "normele comunitare adoptate prin

Legea nr. 157/2005

de ratificare a Tratatului de aderare a României la statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Carta Drepturilor Fundamentale".

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere cele ce urmează:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în "asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii". În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.

Prin urmare, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. De altfel, Curtea observă că susținerile autorilor excepției pornesc de la o abordare greșită a conceptului de acces liber la justiție, și anume în sensul că acesta ar implica gratuitatea realizării actului de justiție. Or, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Prin

Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, Curtea a reținut că nici dispozițiile art. 21 din Constituție și niciun alt text din convenții sau tratate la care România este parte nu instituie vreo interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, urmând ca aceste cheltuieli să fie în final recuperate de la partea căzută în pretenții.

Așa fiind, Curtea nu poate primi critica de neconstituționalitate potrivit căreia stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, este de natură a împiedica accesul liber la justiție, exercitarea dreptului la un proces echitabil sau că instituie discriminări pe criterii de avere.

Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

În ce privește critica de neconstituționalitate formulată în Dosarul nr. 2.247D/2008, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7, 8 și 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , controlul de constituționalitate fiind raportat, cu acel prilej, la temeiuri și critici de neconstituționalitate asemănătoare, formulate, de altfel, de același autor al excepției ca și în acest dosar. În plus, în prezenta cauză, autorul excepției invocă și prevederile art. 108 alin. (2) și (3) din Constituție, care însă nu au incidență, deoarece aceste prevederi se referă la actele Guvernului hotărâri și ordonanțe, emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, și nu la ordonanța de urgență. Cu privire la dispozițiile art. 115 alin. (1), (7) și (8) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Curtea constată că nici acestea nu au incidență în cauză.

Cât privește critica de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , față de art. 24 din Legea fundamentală, Curtea constată că dispozițiile criticate nu contravin principiului constituțional al dreptului la apărare, părțile având posibilitatea de a formula apărările necesare, în condițiile legii. Totodată, critica de neconstituționalitate a actului atacat, prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituție, nu poate fi primită, întrucât prin finalitatea sa nu afectează drepturile și libertățile fundamentale, ci, dimpotrivă, asigură condiții mai bune pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție.

În sfârșit, Curtea nu poate reține nici pretinsa contradicție dintre prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

și acte sau norme ale unor acte juridice internaționale în materia drepturilor omului, aplicabile României, la care face referire autorul excepției în Dosarul nr. 2.247D/2008, întrucât acesta doar le enunță și nu arată concret în ce anume constă această contradicție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ioan Brândușe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecătoriei Arad, respectiv de Faur Nistor Isai și Francisc Ursei în dosarele nr. 2.793/55/2007 și nr. 3.394/108/2008 ale Tribunalului Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.