Decizia nr. 234/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) și art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 și art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-șef delegat
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) și
art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 și art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Fernea și Partidul Social Democrat în Dosarul nr. 2.203/90/2007 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, apărătorii aleși Florin Doran și Tudor Valentin, cu delegații la dosar, ambii fiind din cadrul Baroului București. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Domnul avocat Florin Doran, în calitate de apărător ales al autorului Vasile Fernea, și domnul avocat Tudor Valentin, în calitate de apărător al Partidului Social Democrat, pun concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, reluând motivarea din fața instanței de drept comun, respectiv din notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind în deplin acord cu prevederile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.303/90/2007, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) și
art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și ale art. 78, art. 257, art. 304, art. 320 alin. 2 și art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Fernea și Partidul Social Democrat în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile
art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000
încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 40 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul liber de asociere al cetățenilor, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la stabilirea și garantarea dreptului de proprietate privată, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție referitor la protecția proprietății, deoarece se violează dreptul de proprietate asupra sumelor de bani legal dobândite de un partid politic cu titlu de cotizație și se permite substituirea Direcției Naționale Anticorupție autorităților publice abilitate să controleze respectarea prevederilor legale privind finanțarea partidelor politice.
De asemenea,
art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000
este neconstituțional, deoarece conține elemente de incertitudine și, în pofida exigențelor de previzibilitate și predictibilitate, conferă autorităților o marjă largă de manevră.
Dispozițiile art. 78 din Codul de procedură penală sunt considerate ca fiind neconstituționale în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece conferă unei persoane în procesul penal o dublă calitate, respectiv de martor și de persoană care formează pretenții civile, fără însă a i se atribui de lege calitatea de parte civilă.
Dispozițiile art. 257 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 15, art. 24 alin. (1) și art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece nu instituie în sarcina procurorului și, respectiv, a organului de urmărire penală obligația expresă de "a chema" alături de învinuit, respectiv inculpat, la prezentarea materialului de urmărire penală și pe apărătorul acestuia, ca o garanție a exercitării dreptului la apărare.
Articolul 304
din Codul de procedură penală este criticat, întrucât nu instituie o garanție concretă părților privind exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a primi o copie de pe înregistrarea ședinței de judecată.
Dispozițiile art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt considerate ca fiind în contradicție cu reglementările constituționale privind exercitarea dreptului la apărare, deoarece nu garantează în mod expres posibilitatea părților de a pune întrebări martorului atât direct, cât și prin avocat.
Dispozițiile art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă, în opinia autorului, dreptul la apărare. Nu a arătat însă în mod concret în ce constă contrarietatea pretinsă.
Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorilor prin avocați, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) și
art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 78 cu denumirea marginală Martorul, art. 257 cu denumirea marginală Prezentarea materialului de către procuror, art. 304 cu denumirea marginală Note privind desfășurarea ședinței de judecată, art. 320 alin. 2 cu denumirea marginală Lămuriri, excepții și cereri și art. 327 alin. 1 cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:
-
Articolul 1
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 : "(1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică următoarelor persoane: [...]
c) care exercită atribuții de control, potrivit legii;";
-
Articolul 6
^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000 : "(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2).";
- Art. 78 din Codul de procedură penală: "Persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.";
- Art. 257 din Codul de procedură penală: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 250 și următoarele, care se aplică în mod corespunzător.";
- Art. 304 din Codul de procedură penală: "Desfășurarea ședinței de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio.
În cursul ședinței de judecată grefierul ia note cu privire la desfășurarea procesului. Procurorul și părțile pot cere citirea notelor și vizarea lor de către președinte.
În caz de contestare, de către participanții la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate și, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată.
După terminarea ședinței de judecată, participanții la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.
Notele grefierului pot fi contestate până la termenul următor.";
- Art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Președintele întreabă pe procuror și pe părți dacă au de formulat excepții, cereri sau propun efectuarea de probe noi.";
- Art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală: "Instanța trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 și 325, care se aplică în mod corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanță și de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus și apoi de celelalte părți."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în ceea ce privește
art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000
autorul este nemulțumit de posibilitatea conferită de textele legale criticate de a fi confiscate sume de bani dobândite conform prevederilor legale ori de a fi restituite persoanelor care, deși au comis o faptă penală, beneficiază de o cauză de nepedepsire. Or, o astfel de susținere nu poate fi primită, deoarece, dimpotrivă, textele legale criticate în acord cu dispozițiile constituționale invocate dispun cu privire la confiscarea banilor, valorilor sau a altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1). Un bun folosit la săvârșirea ei ar trebui confiscat în materialitatea lui, pentru că numai astfel se înlătură starea de pericol creată de detenția lui în continuare de către infractor și se înlătură orice atingere adusă moralei publice. De altfel, deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori în executarea unei sancțiuni penale, contravenționale, administrative ori civile sau a unei măsuri de confiscare specială, prevăzute de lege, nu constituie expropriere și nu încalcă în niciun alt mod dreptul de proprietate garantat constituțional, potrivit căruia "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". Așa fiind, legiuitorul, în acord cu prevederile art. 61 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Constituție, are libertatea deplină de a stabili și anumite limite referitoare la conținutul dreptului de proprietate. Faptul că, potrivit alin. (4) al art. 6^1 din lege, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul când făptuitorul denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate privată.
Celelalte prevederi constituționale invocate nu au incidență în cauză.
Cât privește critica referitoare la
art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 , Curtea constată că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calități în virtutea căreia este obligat să-și modeleze conduita. Așa fiind, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuții de control, potrivit legii, are indubitabil un înțeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinți caracterul constituțional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 din Codul de procedură penală, Curtea reține că, în realitate, autorul excepției pornește de la o premisă eronată potrivit căreia o persoană poate avea în procesul penal o dublă calitate. Or, aspectele legate de lipsa calității procesuale a vreunei părți din dosar nu atrage neconstituționalitatea textului criticat, care stabilește în mod cert că "persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor".
Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece toate părțile pot pune întrebări martorului în ordinea prestabilită de legiuitor, textul neputând fi desprins de celelalte dispoziții procedural penale, respectiv art. 323 și art. 325 din același cod.
În sfârșit, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257, art. 304 și art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Articolul 257
din Codul de procedură penală este criticat din perspectiva unei omisiuni legislative, și anume aceea că nu instituie în sarcina procurorului și a organului de urmărire penală obligația de a chema alături de învinuit sau inculpat și pe apărătorul acestuia. De asemenea, și art. 304 din Codul de procedură penală este contestat tot pentru ceea ce nu conține, adică imposibilitatea părților de a primi o copie nu numai de pe notele de ședință ale grefierului, ci și de pe înregistrarea ședinței de judecată. Or, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță fără a putea modifica sau completa prevederile legale criticate.
Critica referitoare la art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală nu poate fi primită, fiind inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu a arătat în mod concret în ce constă contrarietatea textului cu prevederile art. 24 din Constituție.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) și
art. 6^1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și ale art. 78 și art. 327 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Fernea și Partidul Social Democrat în Dosarul nr. 2.203/90/2007 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257, art. 304 și art. 320 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef delegat, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.