Decizia nr. 345/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2005 22 decembrie 2005 (prevederi anume) privind protecția mediului
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului, excepție ridicată de Mihai Larco și Teodora Larco în Dosarul nr. 2.570/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere
prin care Curtea Constituțională a statuat că prevederile
art. 71 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, invocate și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.570/30/2008, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihai Larco și Teodora Larco într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ și obligarea pârâților Municipiul Timișoara și primarul municipiului Timișoara la emiterea unui nou act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul de lege criticat, care stabilește interdicția schimbării destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, aduce o atingere gravă dreptului de proprietate, limitând proprietarului posibilitatea de a da acelui teren destinația dorită.
Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens
a Curții Constituționale.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului sunt constituționale, astfel cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 71 alin. (1): "(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, prin care proprietatea privată este garantată, iar dreptul de proprietate este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile
art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte fundamentale și din prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate și în prezenta cauză.
Astfel, prin
Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, și Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea a constatat, pentru argumentele acolo reținute, că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. În plus, cu acele prilejuri Curtea a mai arătat că eventualele circumstanțe specifice fiecărei spețe deduse judecății, în cadrul cărora sunt reclamate abuzuri cu consecințe prejudiciabile pentru proprietarii terenurilor ce fac obiectul reglementării criticate, constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunța instanțele judecătorești ordinare, Curtea Constituțională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale criticate. Totodată, Curtea a mai reținut că pentru lipsa de folosință a terenurilor proprietate privată amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri, deoarece nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicția instituită prin lege să solicite autorităților administrației publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Întrucât în cauza de față nu au apărut elemente noi față de cele asupra cărora Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa în materie, atât soluția, cât și argumentele ce au fundamentat deciziile la care s-a făcut referire se impun a fi menținute.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 71 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005
privind protecția mediului, excepție ridicată de Mihai Larco și Teodora Larco în Dosarul nr. 2.570/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.