Decizia nr. 136/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Mihail-Gavril Popa în Dosarul nr. 3.292/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.292/55/2008, Judecătoria Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Mihail-Gavril Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor, a liberei dezvoltări a personalității, precum și dreptatea trebuie interpretate prin prisma tradițiilor democratice ale poporului român și a Revoluției din decembrie 1989. Arată că art. 44 alin. (2) din Constituție îi ocrotește și pe chiriași, iar proprietarii de imobile cu chiriași trebuie să se abțină de la acte abuzive, deoarece dreptul de proprietate trebuie exercitat potrivit scopului lui economic și social.

Judecătoria Arad - Secția civilă apreciază că prevederile

art. 23 din Legea nr. 114/1996

nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Arată că prin acest articol se reglementează un caz de încetare a locațiunii, în temeiul acordului de voință al părților.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate, de vreme ce, prin acestea, legiuitorul a dorit să mențină un just echilibru între interesele proprietarului și cele ale chiriașului, astfel încât să dea ambelor părți posibilitatea exercitării concomitente atât a atributelor derivate din dreptul de proprietate, cât și a celor rezultate din drepturile locative.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, având următorul conținut: "În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la valorile supreme în statul de drept, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea, în mod egal, a proprietății private, ale art. 47 privind nivelul de trai și ale art. 57 referitoare la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit prevederilor art. 23, în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual. Așadar, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală, la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosință al chiriașului, instanța urmând să dispună evacuarea lui.

Reînnoirea contractului de închiriere ar fi putut interveni numai prin convenția părților, înțelegerea lor în acest sens putând fi expresă sau tacită, aceasta din urmă rezultând din folosința locuinței de către chiriaș, dacă locatorul nu s-a opus continuării raporturilor de locațiune prin anunțarea concediului înainte de expirarea termenului contractual sau dacă relocațiunea tacită nu a fost exclusă printr-o clauză expresă din contractul inițial.

Prin urmare, prevederile de lege criticate, reglementând un caz de încetare a contractului de locațiune prin voința părților nu pot fi contrare dispozițiilor constituționale.

De altfel, examinând dosarul instanței de judecată, Curtea observă că autorul excepției are calitatea de chiriaș. Așa fiind, invocarea art. 44 alin. (2) din Constituție ca temei al criticii având ca obiect

art. 23 din Legea nr. 114/1996

nu are nicio concludență.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că reglementarea contractului de închiriere nu privește regimul proprietății.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Mihail-Gavril Popa în Dosarul nr. 3.292/55/2008 al Judecătoriei Arad - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2009.