Decizia nr. 411/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepție ridicată de Emilia Rodica Popa și Augustin Goga în Dosarul nr. 2.323/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat este în deplin acord cu normele constituționale invocate de autorii excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.323/117/2008, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanții Emilia Rodica Popa și Augustin Goga într-un litigiu izvorât din modul de calcul al salariului pentru o anumită categorie de funcționari publici.

În motivarea excepției autorii susțin, în esență, că textul de lege criticat încalcă principiul separației puterilor în stat, întrucât acordă Guvernului posibilitatea ca, printr-o ordonanță, să abroge o lege adoptată de Parlament, chiar și atunci când legislativul respinge ordonanța de abrogare, și acordă Guvernului prerogative care aparțin exclusiv Parlamentului. Arată că respingerea de către Parlament a ordonanței abrogatoare nu are nicio valoare, întrucât, indiferent de voința organului legiuitor, o ordonanță respinsă își produce în totalitate efectele.

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens arată că "nu poate fi admisă abrogarea cu caracter definitiv a unei legi ca urmare a abrogării ordonanței de abrogare de către o altă ordonanță, întrucât, în această situație, ordonanța își produce efectele contra unei legi", ceea ce contravine prevederilor constituționale referitoare la delegarea legislativă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, care au următorul conținut:

"Art. 62. - Abrogarea

(3) Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Fac excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 61 alin. (1), potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării și art. 115 alin. (1), (3) și (7) privind delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine niciuneia dintre prevederile Legii fundamentale invocate de autorii excepției, urmând să respingă ca neîntemeiată excepția pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:

Criticile autorilor excepției vizează ultima frază a art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care instituie o excepție de la regula prevăzută în fraza precedentă. Astfel, regula o reprezintă interdicția revigorării unui act normativ prin abrogarea actului abrogator al acestuia, iar excepția de la această regulă constă în readucerea în vigoare a unui act normativ atunci când ordonanțele Guvernului care l-au abrogat au fost respinse prin lege de către Parlament.

Așadar, excepția de la regulă are în vedere situația în care, printr-o ordonanță, simplă sau de urgență, - textul nefăcând vreo precizare în acest sens -, se abrogă unele dispoziții dintr-un act normativ oarecare sau chiar actul în întregime. În acest caz, dispozițiile din actul normativ inițial abrogat sau actul în integralitatea sa reintră în vigoare, această revigorare fiind legitimată chiar de către Parlament, prin respingerea ordonanței abrogatoare. În virtutea calității sale de organ reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, Parlamentul este îndrituit ca, printr-o lege, să respingă ordonanța, înlăturând astfel în totalitate efectele acesteia, inclusiv efectul abrogator.

Așa cum prevede art. 115 alin. (8) din Constituție, prin legea de respingere, Parlamentul va reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței abrogatoare. Prin urmare, eventualele efecte negative ce ar putea decurge din succesiunea acestor evenimente legislative, abrogare-revigorare, trebuie contracarate de Parlament prin edictarea unor norme corespunzătoare, cuprinse în chiar legea de respingere a ordonanței, astfel ca relațiile sociale ce intră sub incidența acesteia să nu sufere perturbări, iar în sistemul juridic să nu se ivească disfuncționalități.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepție ridicată de Emilia Rodica Popa și Augustin Goga în Dosarul nr. 2.323/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2009.