Decizia nr. 594/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 și 65 din Codul familiei, excepție ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 și 65 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Constantin Gheban în recursul formulat de autor împotriva Deciziei civile nr. 173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, prin care s-a respins apelul declarat de acesta și s-a păstrat Sentința civilă nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunțată de Judecătoria Botoșani, prin care s-a admis acțiunea civilă pentru stabilirea paternității, formulată de Elena Pelin în numele minorei Mălina-Petronela Pelin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că stabilirea de către instanță a pensiei de întreținere, pentru copilul din afara căsătoriei, din momentul introducerii acțiunii în stabilirea paternității este contrară dispozițiilor constituționale invocate. Arată că în cazul copilului rezultat din căsătorie, în condițiile introducerii acțiunii de divorț, se justifică obligarea unuia dintre părinți la plata întreținerii din momentul introducerii divorțului. Însă în cazul copilului din afara căsătoriei, pentru care paternitatea este stabilită prin hotărâre judecătorească, obligația de plată a pensiei ia naștere din momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de stabilire a paternității. Totodată, susține că instanța de judecată, aplicând prevederile art. 41 și 65 din Codul familiei, s-a pronunțat ultra petita, de vreme ce a dispus obligarea autorului excepției la plata pensiei de întreținere înainte de stabilirea filiației minorei față de ambii părinți și a încredințat minora spre creștere și educare reclamantei, fără ca aceasta să solicite acest lucru.

Curtea de Apel Suceava - Secția minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de norma legală, fără nicio discriminare, fiind firesc ca tratamentul juridic aplicat copilului conceput în afara căsătoriei, privitor la încredințarea sa și stabilirea obligației de întreținere, să fie același cu cel al copilului rezultat din căsătorie. Textele de lege criticate urmăresc protejarea interesului superior al copilului aflat în situația de a nu fi recunoscut de unul dintre părinți, care, potrivit legii, are aceleași drepturi și obligații față de minor la fel ca celălalt părinte.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 26 alin. (1), în vreme ce dispozițiile art. 57 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 42 și 65 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:

- Art. 42: "Instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și, ținând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei.

Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredințați unor rude ori unor alte persoane, cu consimțământul acestora, sau unor instituții de ocrotire.

Totodată, instanța judecătorească va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Învoiala părinților privitoare la încredințarea copiilor și la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviințată de instanța judecătorească.";

- Art. 65: "Dacă filiația copilului din afara căsătoriei este stabilită față de ambii părinți, încredințarea lui, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, se vor hotărî potrivit dispozițiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplică prin asemănare."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 relative la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale 26 alin. (1) referitoare la viața intimă, familială și privată și ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților fundamentale. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând motivele de neconstituționalitate invocate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Textele de lege criticate reglementează aspecte privind încredințarea copilului, precum și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, aspecte ce sunt stabilite de către instanța de judecată.

Cu privire la încredințarea copilului minor, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul familiei, chiar dacă nu există o cerere expresă a soților în acest sens, instanța judecătorească este obligată să se pronunțe prin hotărârea de divorț și asupra încredințării copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioară a unei noi acțiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lăsați fără îngrijire și întreținere. Totodată, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor se stabilește prin hotărârea de divorț, chiar dacă părțile nu au făcut cerere în acest sens (art. 42 alin. 3 din Codul familiei), practica judiciară recentă fiind în sensul că instanța se va pronunța din oficiu asupra pensiei de întreținere cu începere de la data introducerii acțiunii de divorț. Totodată, în cazul admiterii acțiunii în stabilirea paternității din afara căsătoriei, când se acordă și pensia de întreținere a copilului, aceasta se datorează de la data cererii de chemare în judecată, deoarece debitorul se consideră pus în întârziere prin această cerere, care devine însă exigibilă numai după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâtul este tatăl copilului.

Faptul încredințării copilului unuia dintre părinți, chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scutește pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului.

Această soluție se impune deoarece ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul familiei "Ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceștia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori adoptați.[...]". Totodată, potrivit art. 101 din Codul familiei "Părinții sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obligați să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui[...]", iar art. 107 din același act normativ stabilește faptul că "Copilul minor este întreținut de părinții săi. Dacă minorul are un venit propriu, care nu este îndestulător, părinții au îndatorirea să asigure condițiile necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere datorată de părinți minorului, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se vor stabili de instanța judecătorească cu ascultarea autorității tutelare."

De asemenea, art. 48 alin. (1) din Constituție prevede că părinții au dreptul și îndatorirea de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, în acest sens copilul din afara căsătoriei fiind asimilat cu cel din căsătorie. De altfel, potrivit art. 63 din Codul familiei, efectele filiației copilului din afara căsătoriei se determină potrivit principiului egalității în drepturi a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie, principiu consacrat constituțional și de dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea fundamentală, care stabilesc că "copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 și art. 65 din Codul familiei, excepție ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.