Ordinul nr. 335/2009
privind aprobarea unor derogări pentru acceptarea populațiilor locale și a soiurilor de plante agricole amenințate de eroziunea genetică adaptate natural la condițiile locale și regionale și pentru comercializarea semințelor și cartofului pentru sămânță ale acestor populații locale și soiuri
prezumat în vigoare
În baza prevederilor
art. 12 din Legea nr. 266/2002
privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor de plante,
având în vedere necesitatea transpunerii Directivei 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale și a varietăților agricole adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea genetică și pentru comercializarea semințelor și cartofilor de sămânță ale acestor soiuri locale și varietăți,
ținând seama de
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva Consiliului 66/402/CEE din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale,
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.263/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de plante furajere, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva Consiliului 66/401/CEE din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere,
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de oleaginoase și textile, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva 2002/57/CE privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și textile,
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.265/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de sfeclă de zahăr și sfeclă furajeră, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva 2002/54/CE privind comercializarea semințelor de sfeclă, și
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.266/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, certificarea calității și comercializarea cartofului pentru sămânță, care transpune Directiva Consiliului 2002/56/CE privind comercializarea cartofului pentru sămânță, se stabilesc anumite derogări legate de conservarea în situ și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale prin cultivarea și comercializarea acestora.
Având în vedere asigurarea conservării în situ și a utilizării durabile a resurselor genetice vegetale, populațiile locale și soiurile adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea genetică (soiuri de conservare) trebuie cultivate și comercializate chiar și în cazul în care acestea nu îndeplinesc cerințele generale privind acceptarea soiurilor și comercializarea semințelor și a cartofului pentru sămânță. Pentru a atinge acest obiectiv este necesar să se prevadă derogări în ceea ce privește acceptarea soiurilor de conservare, pentru includerea acestora în cataloagele naționale ale soiurilor din specii de plante agricole, precum și pentru producerea și comercializarea semințelor și a cartofului pentru sămânță din aceste soiuri.
Ținând seama de producerea și comercializarea semințelor și a cartofului pentru sămânță din soiuri de conservare, trebuie prevăzută o derogare de la certificarea oficială.
Având în vedere garantarea desfășurării comercializării semințelor și a cartofului pentru sămânță în contextul conservării resurselor genetice vegetale, trebuie prevăzute restricții, mai ales în ceea ce privește regiunea de origine. În vederea contribuirii la conservarea în situ și la dezvoltarea durabilă a soiurilor respective, România trebuie să dispună de posibilitatea de a aproba regiuni suplimentare.
Luând în considerare faptul că trebuie stabilite cantități maxime pentru comercializarea fiecărui soi de conservare și o cantitate totală pentru ansamblul de soiuri de conservare din cadrul unei singure specii, pentru a garanta respectarea acestor cantități, autoritatea oficială din România trebuie să ceară producătorilor să notifice cantitățile de soiuri de conservare pe care intenționează să le producă și, pe de altă parte, trebuie să repartizeze cantități producătorilor.
Având în vedere faptul că trebuie garantată trasabilitatea semințelor și a cartofului pentru sămânță prin intermediul unor cerințe corespunzătoare privind sigilarea și etichetarea,
ținând seama de faptul că trebuie garantată aplicarea corectă a normelor prevăzute de prezentul ordin, trebuie monitorizate culturile de semințe, trebuie testate semințele și trebuie efectuat postcontrolul oficial. Cantitățile de semințe din soiuri de conservare introduse pe piață trebuie raportate de către furnizori la autoritatea oficială din România și de către autoritatea oficială din România la Comisie,
având în vedere Referatul nr. 118.163 al Serviciului de selecție vegetală și calitatea semințelor,
în temeiul prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 8/2009
privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,
ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale emite următorul ordin:
Capitolul I Obiect și definiții
Obiect
Articolul 1
În ceea ce privește speciile de plante agricole care intră sub incidența
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale,
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.263/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de plante furajere, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere,
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.265/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de sfeclă de zahăr și sfeclă furajeră, care transpune Directiva 2002/54/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de sfeclă,
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.266/2005
pentru aprobarea Regulilor și a normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, certificarea calității și comercializarea cartofului pentru sămânță, care transpune Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânță, și a
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005
pentru aprobarea Regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de plante oleaginoase și textile, care transpune Directiva 2002/57/CE, prezentul ordin stabilește anumite derogări legate de conservarea în situ și utilizarea durabilă a resurselor genetice vegetale prin cultivarea și comercializarea acestora:
a) pentru a fi acceptate în vederea includerii în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, în conformitate cu
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005
pentru aprobarea Regulilor privind testarea și înregistrarea soiurilor de plante agricole, cu modificările și completările ulterioare, a populațiilor locale și a soiurilor amenințate de eroziunea genetică, adaptate natural la condițiile locale și regionale, care transpune Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole;
b) în vederea comercializării semințelor și cartofului pentru sămânță din populații locale și soiuri.
Dacă nu se prevede altfel în prezentul ordin, se aplică prevederile
ordinelor ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 , cu modificările și completările ulterioare, 1.263/2005, cu modificările și completările ulterioare, 1.264/2005, 1.265/2002, 1.266/2005 și 1.348/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Definiții
Articolul 2
În cuprinsul prezentului ordin, termenii folosiți se definesc astfel:
a) conservarea în situ înseamnă conservarea materialului genetic în mediul său natural și, în cazul speciilor de plante cultivate, în mediul agricol în care și-au dezvoltat caracterele distinctive;
b) eroziune genetică înseamnă pierderea diversității genetice între și în cadrul populațiilor sau soiurilor din aceeași specie, de-a lungul timpului, sau reducerea bazei genetice a unei specii datorită intervenției umane sau schimbărilor de mediu;
c) populație locală înseamnă un ansamblu de populații sau clone ale unei specii de plante care s-a adaptat natural la condițiile de mediu ale regiunii în care s-a dezvoltat;
d) sămânță înseamnă sămânța și cartoful pentru sămânță, cu excepția cazurilor în care cartoful pentru sămânță este exclus în mod expres.
În contextul prezentului ordin, măsurile oficiale înseamnă măsuri luate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin autoritățile responsabile:
(i) Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor, organ de specialitate în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în conformitate cu
privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și a materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor de plante;
(îi) autoritatea oficială națională centrală responsabilă privind calitatea semințelor, stabilită prin
- Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor (INCS);
(iii) autoritățile oficiale responsabile stabilite la nivel teritorial, în subordinea autorității oficiale centrale - inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor (ITCSMS) și Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor (LCCSMS);
(iv) autoritățile responsabile în domeniul resurselor genetice vegetale sau organizațiile recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Capitolul II Acceptarea varietăților de conservare
Acceptarea soiurilor de conservare
Articolul 3
Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor poate accepta în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România populațiile locale și soiurile menționate la art. 1 alin. (1) lit. a), cu condiția respectării cerințelor stabilite la art. 4 și 5. Astfel de populații locale sau soiuri trebuie menționate în catalogul comun de plante agricole ca soiuri de conservare.
Cerințe fundamentale
Articolul 4
Pentru a fi acceptată/acceptat ca soi de conservare, populația locală sau soiul menționat la art. 1 alin. (1) lit. a) trebuie să prezinte un interes pentru conservarea resurselor genetice vegetale.
Prin derogare de la art. 7 alin. (2) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor poate adopta pentru unele specii, prin ordin, propriile prevederi privind distinctivitatea, stabilitatea și uniformitatea soiurilor de conservare. În asemenea cazuri, Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor se asigură că pentru distinctivitate și stabilitate se aplică cel puțin caracteristicile menționate în:
a) chestionarele tehnice împreună cu protocoalele de testare ale Oficiului Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO), enumerate în anexa nr. 5 la
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, care se aplică speciilor respective; sau în
b) chestionarele tehnice prevăzute în ghidurile Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV), enumerate în anexa nr. 6 la
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, care se aplică speciilor respective.
În ceea ce privește evaluarea uniformității, se aplică prevederile
Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, care transpune prevederile Directivei 2003/90/CE a Comisiei din 6 octombrie 2003 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului în ceea ce privește caracteristicile minime de analizat și condițiile minime de verificare a anumitor soiuri de specii de plante agricole.
Cu toate acestea, în cazul în care nivelul uniformității este stabilit pe baza plantelor atipice , se aplică o populație standard de 10% și o probabilitate de acceptare de cel puțin 90%.
Cerințe procedurale
Articolul 5
Prin derogare de la art. 7 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, nu este cerută nicio examinare oficială dacă următoarele informații sunt suficiente pentru luarea unei decizii referitoare la admiterea soiurilor de conservare:
a) descrierea soiului de conservare și denumirea acestuia;
b) rezultatele testelor neoficiale;
c) cunoștințele dobândite din experiența practică în timpul cultivării, reproducerii și utilizării, așa cum au fost notificate de către solicitantul din România;
d) alte informații din partea autorităților responsabile în domeniul resurselor genetice vegetale sau din partea organizațiilor recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Excluderea de la acceptare
Articolul 6
Un soi de conservare nu poate fi acceptat în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură în cazul în care:
a) acest soi este deja înscris în catalogul comun al soiurilor de plante agricole ca soi, altul decât soiul de conservare, sau în cazul în care a fost radiat din catalogul comun în ultimii 2 ani ori dacă beneficiază de mai puțin de 2 ani din intervalul acordat în conformitate cu art. 15 din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare; sau
b) este protejat de un drept comunitar privind soiurile de plante în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 2.100/1994 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante ori de un drept național privind protecția juridică a soiurilor de plante sau în cazul în care se află în curs o cerere pentru obținerea acestui drept.
Denumirea
Articolul 7
În ceea ce privește denumirile soiurilor de conservare cunoscute înainte de 25 mai 2000, Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor poate permite derogări de la Regulamentul (CE) nr. 930/2000 al Comisiei din 4 mai 2000 privind stabilirea regulilor de aplicare legate de eligibilitatea denumirilor soiurilor de plante agricole și specii de legume, cu excepția cazului în care asemenea derogări ar încălca drepturile anterioare ale unei terțe părți care este protejată în conformitate cu art. 2 din respectivul regulament.
Prin derogare de la art. 9 alin. (2) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor poate accepta mai mult de o denumire pentru un soi, în cazul în care este vorba despre denumiri tradiționale.
Regiunea de origine
Articolul 8
În cazul în care Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor acceptă un soi de conservare, identifică regiunea sau regiunile în care se cultivă soiul în mod tradițional și în care acesta s-a adaptat în mod natural, denumită în continuare regiune de origine. În stabilirea regiunii de origine pentru un anumit soi se va ține cont de informațiile furnizate de către autoritățile responsabile în domeniul resurselor genetice vegetale sau de organizațiile recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale. În cazul în care regiunea de origine se situează pe teritoriul României și al altor state membre, aceasta trebuie identificată de către Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor, de comun acord cu toate statele membre în cauză.
Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor sau autoritățile din statele membre care procedează la identificarea regiunii de origine trebuie să notifice Comisiei regiunea identificată.
Menținerea
Articolul 9
Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor și autoritatea oficială se asigură că menținerea unui soi de conservare trebuie efectuată în regiunea de origine.
Capitolul III Producerea de semințe și comercializarea
Producerea de semințe și comercializarea
Articolul 10
Prin derogare de la cerințele de certificare stabilite la art. 3 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.263/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 3 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.265/2005 , art. 3 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.266/2005
și la art. 3 alin. (1) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 , semințele unui soi de conservare pot fi introduse pe piață în cazul în care acestea respectă dispozițiile alin. (2), (3) și (4).
Semințele trebuie să își aibă originea în semințe produse în conformitate cu practici bine definite pentru menținerea soiului, stabilite de menținătorul soiului împreună cu Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor.
Semințele, cu excepția semințelor de Oryza sativa, trebuie să îndeplinească cerințele de certificare a semințelor certificate prevăzute în
ordinele ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 , cu modificările și completările ulterioare, nr. 1.263/2005, cu modificările și completările ulterioare, nr. 1.264/2005, nr. 1.265/2005 și nr. 1.266/2005, cu excepția cerințelor privind puritatea varietală minimă și a cerințelor privind examinarea oficială sau examinarea sub supraveghere oficială. Semințele de Oryza sativa trebuie să îndeplinească cerințele de certificare privind semințele certificate, a doua generație, prevăzute în
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția cerințelor referitoare la puritatea varietală minimă și a cerințelor privind examinarea oficială sau examinarea sub supraveghere oficială. Semințele trebuie să aibă o puritate varietală suficientă.
În ceea ce privește cartoful pentru sămânță, autoritatea oficială din România poate prevedea să nu se aplice prevederile art. 10 din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.266/2005 , cu modificările și completările ulterioare, referitoare la calibru.
Regiunea de producere a semințelor
Articolul 11
România se asigură ca sămânța unui soi de conservare să poată fi produsă numai în regiunea de origine. În cazul în care condițiile privind certificarea prevăzute la art. 10 alin. (3) nu pot fi respectate în regiunea respectivă, datorită unei probleme de mediu specifice, autoritatea oficială din România și Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor pot aproba regiuni suplimentare pentru producerea semințelor, ținând seama de informațiile furnizate de către autoritățile responsabile cu resursele genetice vegetale sau de către organizațiile recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Cu toate acestea, semințele produse în regiunile suplimentare pot fi utilizate exclusiv în regiunile de origine.
Autoritatea oficială din România notifică Comisiei și celorlalte state membre regiunile suplimentare pe care intenționează să le aprobe în vederea producerii de semințe, în conformitate cu alin. (1). Comisia și celelalte state membre pot, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii acestor notificări, să ceară ca notificarea să fie supusă Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire pentru agricultură, horticultură și silvicultură. O decizie trebuie luată în conformitate cu art. 22 alin. (4) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 22 alin. (3) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.263/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (6), art. 20 alin. (2) și art. 21 din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.348/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 30 alin. (1) lit. b) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.265/2005 , art. 10 alin. (1) și art. 27 alin. (1) lit. b) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.266/2005
și art. 27 alin. (1) lit. b) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 , după caz, pentru a stabili, dacă este necesar, restricțiile sau condițiile pentru desemnarea acestor regiuni. În cazul în care nici Comisia, nici celelalte state membre nu efectuează o solicitare în temeiul celui de-al doilea paragraf, România poate aproba regiunile suplimentare în vederea producerii semințelor, conform notificării.
Testarea semințelor
Articolul 12
Autoritatea oficială se asigură că testele sunt efectuate pentru a verifica faptul că sămânța soiurilor de conservare îndeplinește cerințele de certificare prevăzute la art. 10 alin. (3). Testele trebuie să se efectueze în conformitate cu metodele internaționale actuale sau, în cazul în care nu există astfel de metode, în conformitate cu orice metode corespunzătoare.
În ceea ce privește testele menționate la alin. (1), autoritatea oficială se asigură că eșantioanele sunt prelevate din loturi omogene, aplicându-se normele privind greutatea lotului și greutatea eșantionului prevăzute la art. 7 alin. (2) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 7 alin. (2) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.263/2005 , cu modificările și completările ulterioare, art. 9 alin. (2) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.265/2005
și art. 9 alin. (2) din
Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 1.264/2005 .
Condiții pentru comercializare
Articolul 13
Autoritatea oficială din România se asigură că sămânța unui soi de conservare poate fi comercializată numai în următoarele condiții:
a) a fost produsă în regiunea de origine a acestuia sau într-o regiune stabilită conform art. 11;
b) comercializarea se efectuează în regiunea de origine a acestuia.
Prin derogare de la dispozițiile alin. (1) lit. b), autoritatea oficială din România și Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor pot să aprobe regiuni suplimentare pe teritoriul său pentru comercializarea seminței dintr-un soi de conservare, cu condiția ca regiunile respective să fie comparabile cu regiunea de origine în ceea ce privește habitatele naturale și seminaturale ale acestui soi. În cazul în care autoritatea oficială din România și Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor pot aproba astfel de regiuni suplimentare, trebuie să se asigure că volumul de sămânță necesar pentru producerea cel puțin a cantității de sămânță menționate la art. 14 este rezervat în scopul conservării soiului în regiunea sa de origine. Autoritatea oficială din România informează Comisia și celelalte state membre cu privire la aprobarea acestor regiuni suplimentare.
În cazul în care autoritatea oficială din România și Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor au aprobat regiuni suplimentare pentru producerea de sămânță, în conformitate cu art. 11, derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică.
Restricții cantitative
Articolul 14
Autoritatea oficială se asigură că pentru fiecare soi de conservare, cantitatea de sămânță comercializată nu poate depăși 0,5 % din cantitatea de sămânță a aceleiași specii utilizată în România pe durata unui sezon de cultivare sau cantitatea necesară pentru a semăna 100 ha, indiferent care dintre aceste cantități este mai mare. Pentru speciile Pisum sativum, Triticum spp., Hordeum vulgare, Zea mays, Solanum tuberosum, Brassica napus și Helianthus annuus, cantitatea nu poate depăși 0,3 % sau cantitatea necesară pentru a semăna 100 ha, indiferent care dintre aceste cantități este mai mare. Cu toate acestea, cantitatea totală de sămânță din soiurile de conservare comercializată în România nu poate să depășească 10 % din cantitatea de sămânță a speciei respective utilizată anual pe întreg teritoriul. Dacă acest procentaj corespunde unei cantități inferioare celei necesare pentru a semăna 100 ha, cantitatea maximă de sămânță din specia respectivă utilizată anual în România poate fi mărită, astfel încât să se ajungă la cantitatea necesară pentru a semăna 100 ha.
Aplicarea restricțiilor cantitative
Articolul 15
Autoritatea oficială din România se asigură că producătorii notifică, înaintea începerii fiecărui sezon de producție, datele privind suprafața și locația parcelei destinate producerii de sămânță.
În cazul în care, pe baza notificărilor menționate la alin. (1), cantitățile stabilite la art. 14 sunt susceptibile de a fi depășite, autoritatea oficială repartizează fiecărui producător în cauză cantitatea pe care ar putea să o comercializeze în respectivul sezon de producție.
Controlul culturilor semincere
Articolul 16
Autoritatea oficială se asigură, prin controale oficiale, că culturile semincere ale unui soi de conservare respectă prevederile prezentului ordin, acordând o atenție deosebită soiului, locațiilor de producere a seminței și cantităților.
Închiderea ambalajelor
Articolul 17
Autoritatea oficială se asigură că sămânța din soiurile de conservare poate fi comercializată numai în ambalaje închise și sigilate.
Ambalajele cu sămânță trebuie să fie sigilate de furnizor, astfel încât să nu poată fi deschise fără deteriorarea sistemului de sigilare sau fără să se lase urme de deteriorare pe eticheta furnizorului ori pe ambalaj.
În vederea asigurării sigilării în conformitate cu alin. (2), sistemul de sigilare cuprinde cel puțin eticheta furnizorului sau aplicarea unui sigiliu.
Etichetarea
Articolul 18
Autoritatea oficială se asigură că ambalajele cu semințe din soiurile de conservare poartă o etichetă a furnizorului sau o mențiune imprimată ori marcată, care cuprinde cel puțin următoarele informații:
a) mențiunea "Reguli și norme CE";
b) numele și adresa furnizorului responsabil pentru aplicarea etichetelor sau marca sa de identificare;
c) anul sigilării, exprimat prin mențiunea "sigilat..." (anul), sau, cu excepția cartofului pentru sămânță, anul ultimei eșantionări în vederea efectuării ultimei analize de germinație, exprimat prin mențiunea "eșantionat..." (anul);
d) specia;
e) denumirea soiului de conservare;
f) mențiunea "soi de conservare";
g) regiunea de origine;
h) în cazul în care regiunea de producere a seminței este diferită de regiunea de origine se indică regiunea de producere a seminței;
i) numărul de referință al lotului, dat de furnizorul responsabil cu aplicarea etichetelor;
j) greutatea netă sau brută declarată ori, cu excepția cartofului pentru sămânță, numărul declarat de semințe;
k) în cazul în care se indică greutatea și utilizarea pesticidelor granulate, a substanțelor de drajare sau a altor aditivi solizi, se indică și tipul aditivului, precum și raportul aproximativ dintre greutatea semințelor pure și greutatea totală, cu excepția cartofului pentru sămânță.
Postcontrolul oficial
Articolul 19
Autoritatea oficială din România se asigură că sămânța din soiurile de conservare este supusă unui postcontrol oficial, prin sondaj, pentru a verifica identitatea și puritatea varietală.
Capitolul IV Dispoziții generale și finale
Raportări
Articolul 20
Autoritatea oficială din România se asigură că furnizorii care își desfășoară activitatea pe teritoriul național notifică, pentru fiecare sezon de producție, cantitatea de semințe din fiecare soi de conservare introdus pe piață.
La cerere, autoritatea oficială raportează Comisiei și celorlalte state membre cantitățile de sămânță din fiecare soi de conservare introdus pe piață pe teritoriul României.
Notificarea organizațiilor recunoscute în domeniul resurselor genetice vegetale
Articolul 21
Autoritatea oficială din România notifică Comisiei organizațiile recunoscute, menționate la art. 5 lit. d), art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1).
Evaluarea
Articolul 22
Până la data de 31 decembrie 2011, Comisia evaluează aplicarea art. 4, art. 13 alin. (2), art. 14 și art. 15.
Transpunerea
Articolul 23
Autoritatea oficială din România transpune prevederile Directivei 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale și a varietăților agricole adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea genetică și pentru comercializarea semințelor și cartofilor de sămânță ale acestor soiuri locale și varietăți, până cel târziu la data de 30 iunie 2009. Autoritatea oficială comunică Comisiei textul ordinului, precum și un tabel de corespondență între prevederile ordinului și această directivă.
Destinatari
Articolul 24
Prezentul ordin se adresează Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor, autorității oficiale Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Laboratorului Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor, inspectoratelor teritoriale pentru calitatea semințelor și a materialului săditor, autorităților responsabile în domeniul resurselor genetice vegetale sau organizațiile recunoscute în acest sens de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și persoanelor fizice și juridice autorizate pentru producerea, prelucrarea și comercializarea semințelor și a materialului săditor, care vor aplica prevederile prezentului ordin.
Intrarea în vigoare
Articolul 25
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data de 30 iunie 2009.
Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, Ilie Sârbu București, 19 mai 2009. Nr. 335. __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.