Decizia nr. 729/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Emanoil Frențescu în Dosarul nr. 206/121/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției personal și asistat de avocat, lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, motivată de faptul că textul legal criticat prevede un regim sancționator mult prea aspru comparativ cu legile similare din alte state și nu îndeplinește cerințele de previzibilitate, claritate și precizie. De asemenea, se mai susține că dispozițiile legale nu disting între documentele vamale comunitare și cele extracomunitare. Se apreciază că toate aceste argumente converg către admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că legiuitorul, ca mijloc de tehnică legislativă, poate recurge la adoptarea de norme juridice care se referă la categorii generale, revenind jurisprudenței rolul de a aplica de la caz la caz textul respectiv. Asemenea mijloace legislative permit dreptului de a se adapta la nevoile sociale actuale. În susținerea acestui punct de vedere este invocată, spre exemplu, Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, 1993. Se mai arată că analiza proporționalității unei sancțiuni penale nu se poate face prin comparație cu alte state, legiuitorul român fiind în drept să stabilească o sancțiune penală în considerarea specificității situației existente.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 206/121/2007, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Emanoil Frențescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unei decizii penale de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 273 din Legea nr. 86/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că textul legal criticat nu îndeplinește cerințele constituționale și convenționale de previzibilitate și precizie, întrucât nu face distincție între mărfurile ce provin din spațiul comunitar sau extracomunitar. Mai mult, se încalcă principiul legalității incriminării din moment ce elementul material al infracțiunii, urmarea imediată și subiectul pasiv al acesteia sunt prevăzute în mod ambiguu și neclar. De asemenea, sancțiunea prevăzută de textul criticat este disproporționată față de situația care a determinat aplicarea sa.

Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

"Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 148 alin. (2)-(4) privind obligațiile asumate de statul român în urma aderării la Uniunea Europeană și modul de aplicare a actelor comunitare și a tratatelor de bază ale Uniunii Europene. Din motivarea excepției rezultă că autorul acesteia, în mod implicit, invocă în susținerea ei și prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție privind principiul legalității pedepsei.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că principala critică de neconstituționalitate vizează încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituție, prin prisma faptului că sunt nesocotite exigențele de previzibilitate, claritate și precizie a normei de incriminare.

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "o normă este "previzibilă" numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita" (Cauza Rotaru împotriva României, 2000), iar în Cauza The Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979, a decis că "[...] cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă."

În sensul celor de mai sus, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, 1996, a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în funcție de circumstanțele speței, urmările care pot rezultă dintr-un act determinat.

În cauza de față, Curtea Constituțională reține că textul de incriminare definește în mod cât se poate de clar elementul material ("folosirea" documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate), precum și cerințele esențiale care se află în legătură cu acesta (folosirea "la autoritatea vamală"); reglementând o infracțiune de pericol, textul criticat, în mod evident, nu prevede un prejudiciu material. De asemenea, pentru determinarea subiectului pasiv al infracțiunii se va avea în vedere persoana titulară a valorii sociale ocrotite, periclitată prin fapta penală săvârșită.

În consecință, se constată că incriminarea faptei de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate a fost realizată printr-o lege, iar textul de incriminare îndeplinește toate cerințele de previzibilitate, claritate și precizie, fiind în concordanță cu prevederile art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituție.

Cu privire la pretinsa disproporționalitate a sancțiunii penale în raport cu fapta săvârșită, se reține că modificarea limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor nu poate fi cenzurată de Curtea Constituțională, întrucât aceasta, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu este competentă să modifice sau să completeze o soluție legislativă. Desigur, este apanajul exclusiv al instanței de a individualiza cuantumul pedepsei în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât textul criticat reprezintă un text de incriminare, ce ține de dreptul substanțial, și nu de cel procedural.

Întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală, rezultă că dispozițiile art. 15 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție prin prisma faptului că textul criticat nu deosebește între mărfurile comunitare și cele extracomunitare, Curtea reține că o atare critică nu este una de neconstituționalitate, ci mai degrabă ține de sfera interpretării și aplicării textului de incriminare. Desigur, pentru a face acest demers, instanța de judecată va trebui să aibă în vedere și reglementările comunitare relevante. În consecință, sub acest aspect, nici prevederile art. 148 alin. (2)-(4) din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Emanoil Frențescu în Dosarul nr. 206/121/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.