Legea nr. 78/1998
pentru aderarea României la Convenția pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptată la Geneva la 29 octombrie 1971
prezumat în vigoare
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Articol unic
România adera la Convenția pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptată la Geneva la 29 octombrie 1971.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 10 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 9 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN
CONVENȚIE
pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor*)
(29 octombrie 1971)
* Traducere
Statele contractante,
preocupate de extinderea din ce în ce mai mare a reproducerii neautorizate a fonogramelor și de ingrijorarea ce rezultă din aceasta pentru interesele autorilor, ale artiștilor interpreți sau executanți și ale producătorilor de fonograme,
convinse ca protecția producătorilor de fonograme împotriva unor asemenea acte va servi în mod egal intereselor artiștilor interpreți sau executanți și autorilor, ale căror executii și opere sunt înregistrate pe fonogramele respective,
recunoscând valoarea eforturilor depuse în acest domeniu de Organizația Națiunilor Unite pentru Educația, Știința și Cultura și de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale.
preocupate sa nu aducă atingere în nici un mod convențiilor internaționale în vigoare și, în mod deosebit, sa nu împiedice cu nimic o acceptare mai larga a Convenției de la Roma din 26 octombrie 1961, care acorda o protecție artiștilor interpreți sau executanți și organismelor de radiodifuziune, ca și producătorilor de fonograme,
au convenit următoarele:
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentei convenții, prin:
a) fonograma se înțelege orice fixare exclusiv sonora a sunetelor provenite dintr-o execuție sau a altor sunete;
b) producător de fonograme se înțelege persoana fizica sau juridică care fixează cea dintâi sunetele provenind dintr-o execuție sau alte sunete;
c) copie se înțelege un suport conținând sunete reluate direct sau indirect de pe o fonograma și care incorporeaza totalitatea sau o parte substantiala a sunetelor fixate în aceasta fonograma;
d) distribuire către public se înțelege orice act al cărui obiect este de a oferi copii, direct sau indirect, publicului, în general, sau oricărei părți a acestuia.
Articolul 2
Angajamentul statelor contractante. Criteriul protecției; obiectul protecției
Fiecare stat contractant se angajează sa protejeze producătorii de fonograme resortisanti ai altor state contractante împotriva producerii de copii făcute fără consimțământul producătorului și împotriva importului unor asemenea copii, dacă producția sau importul se face în scopul distribuirii către public, ca și împotriva distribuirii acestor copii către public.
Articolul 3
Aplicarea convenției de către statele contractante
Legislației naționala a fiecărui stat contractant îi sunt rezervate mijloacele prin care prezenta convenție va fi aplicată și care vor cuprinde unul sau mai multe dintre mijloacele următoare: protecția prin acordarea unui drept de autor sau a unui alt drept specific; protecția prin intermediul legislației privind concurenta neloială; protecția prin sancțiuni penale.
Articolul 4
Durata protecției
Durata protecției acordate este rezervată legislației naționale a fiecărui stat contractant. Totuși, dacă legea naționala prevede o durată specifică privind protecția, aceasta durata nu va putea fi mai mica de 20 de ani calculati de la încheierea fie a anului în cursul căruia sunetele încorporate în fonograma au fost fixate pentru prima data, fie a anului în cursul căruia fonograma a fost publicată pentru prima data.
Articolul 5
Formalități
Atunci când un stat contractant cere, în baza legislației sale naționale, îndeplinirea de formalități cu titlu de condiție pentru protecția producătorilor de fonograme, aceste exigente vor fi considerate ca îndeplinite, dacă toate copiile autorizate de pe fonograma, care sunt distribuite publicului, sau invelisul care le conține poarta o mențiune constituită din simbolul "P", însoțit de indicarea anului primei publicari, aplicată într-un mod care să arate într-o maniera clara ca protecția este rezervată; dacă copiile sau invelisul lor nu permite identificarea producătorului, a deținătorului dreptului sau a titularului licenței exclusive (prin intermediul numelui, al marcii sau al oricărei desemnari corespunzătoare), mențiunea va trebui sa conțină, de asemenea, numele producătorului, al deținătorului dreptului sau al titularului licenței exclusive.
Articolul 6
Limite ale protecției
Orice stat contractant care asigura protecția prin intermediul dreptului de autor sau al unui alt drept specific, sau chiar prin intermediul sancțiunilor penale, poate, în legislația sa naționala, sa prevadă limitări ale protecției producătorilor de fonograme, de aceeași natura cu acelea care sunt admise în materie de protecție a autorilor de opere literare și artistice. Totuși nu va putea fi prevăzută nici o licenta obligatorie, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) reproducerea este destinată utilizării exclusiv în învățământ și cercetare științifică;
b) licenta nu va fi valabilă decât pentru reproducerea pe teritoriul statului contractant a cărui autoritate competentă a acordat licenta și nu se va extinde la exportul copiilor;
c) reproducerea facuta în baza licenței da dreptul la o remunerație echitabila, care se fixează de respectiva autoritate, ținând seama, printre alte elemente, de numărul de copii care vor fi realizate.
Articolul 7
Protejarea anumitor situații
1. Protejarea dreptului de autor și a drepturilor conexe.
2. Protejarea artiștilor interpreți sau executanți.
3. Neretroactivitatea convenției.
4. Criteriul unic al fixării.
Prezenta convenție nu ar putea fi interpretată, în nici un mod, ca limitand sau aducând atingere protecției acordate autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor de fonograme sau organismelor de radiodifuziune, în baza legilor naționale sau a convențiilor internaționale.
Legislația naționala a fiecărui stat contractant va determina, după caz, întinderea protecției acordate artiștilor interpreți sau executanți a căror execuție este fixată pe o fonograma, ca și condițiile în care ei se vor bucura de o asemenea protecție.
Nici un stat contractant nu este obligat să aplice dispozițiile prezentei convenții, în ceea ce privește fonogramele fixate înainte ca aceasta să între în vigoare, în ceea ce privește statul respectiv.
Orice stat a cărui legislație naționala, în vigoare la data de 29 octombrie 1971, asigura producătorilor de fonograme o protecție stabilită numai în funcție de locul primei fixări poate, printr-o notificare depusa pe lângă directorul general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, sa declare ca va aplica acest criteriu în locul celui al naționalității producătorului.
Articolul 8
Administrarea convenției
Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale culege și publică informațiile privind protecția fonogramelor. Fiecare stat contractant comunică Biroului internațional, imediat ce este posibil, textul oricărei legi noi, ca și toate textele oficiale privind aceasta problema.
Biroul internațional furnizează oricărui stat contractant, la cererea acestuia, informații despre problemele privind prezenta convenție; de asemenea, procedează la studii și furnizează servicii destinate sa faciliteze protecția prevăzută de convenție.
Biroul internațional exercita funcțiile enumerate la alin. (1) și (2) de mai sus în colaborare, în ceea ce privește problemele care țin de respectivele lor competente, cu Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știința și Cultura și cu Organizația Internationala a Muncii.
Articolul 9
Modalități de acceptare a convenției
1. Semnarea și depunerea convenției.
2 și 3. Accesul la convenție.
4. Conformitatea legii naționale cu convenția.
Prezenta convenție este depusa la Secretariatul General al Organizației Națiunilor Unite. Ea rămâne deschisă spre semnare, până la data de 30 aprilie 1972, oricărui stat membru al Organizației Națiunilor Unite, al uneia dintre instituțiile specializate ale Organizației Națiunilor Unite sau ale Agenției internaționale pentru Energia Atomica ori parte la Statutul Curții internaționale de Justiție.
Prezenta convenție este supusă ratificării sau acceptării statelor semnatare. Ea este deschisă aderării oricărui stat vizat la alin. (1) al prezentului articol.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aderare se depun la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
Se înțelege ca, în momentul în care un stat devine parte la prezenta convenție, el trebuie să fie în măsura, conform legislației sale interne, de a aplica dispozițiile convenției.
Articolul 10
Rezerve
Nici o rezervă nu este admisă la prezenta convenție.
Articolul 11
Intrarea în vigoare și aplicabilitatea convenției
1 și 2. Intrarea în vigoare a convenției.
3 și 4. Aplicabilitatea convenției unor anumite teritorii.
Prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni de la depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare.
În ceea ce privește statul care ratifica sau accepta prezenta convenție ori care adera la ea după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, prezenta convenție intră în vigoare la 3 luni de la data la care directorul general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale informează statele, conform art. 13 alin. (4), despre depunerea instrumentului sau.
Oricare stat poate, în momentul ratificării, al acceptării ori al aderării, sau în orice moment ulterior, sa declare, prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, ca prezenta convenție este aplicabilă ansamblului sau unuia dintre teritoriile cărora le asigura relațiile internaționale. Aceasta notificare devine aplicabilă la 3 luni de la data primirii ei.
Totuși alineatul precedent nu poate fi interpretat în nici un caz ca implicând recunoașterea sau acceptarea tacită, de către oricare dintre statele contractante, a situației de fapt din orice teritoriu căruia prezenta convenție îi este aplicabilă, datorită unui alt stat contractant în baza alineatului sus-numit.
Articolul 12
Denunțarea convenției
Orice stat contractant are dreptul de a denunta prezenta convenție fie în nume propriu, fie în numele unuia sau al ansamblului teritoriilor la art. 11 alin. (3), printr-o notificare scrisă, adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
Denunțarea devine aplicabilă la 12 luni de la data la care secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a primit notificarea.
Articolul 13
Limbile convenției și ale notificărilor
Prezenta convenție este semnată într-un singur exemplar, în limbile engleza, spaniola, franceza și rusa, cele patru texte având valabilitate egala.
Textele oficiale sunt stabilite de către directorul general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, după consultarea guvernelor interesate, în limbile germană, arabă, italiana, olandeza și portugheză.
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite notifica directorului general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, directorului general al UNESCO și directorului general al Biroului Internațional al Muncii:
a) semnăturile prezentei convenții;
b) depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare;
c) data intrării în vigoare a prezentei convenții;
d) orice declarație notificată în baza art. 11 alin. (3);
e) primirea notificărilor de denunțare.
Directorul general al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale informează statele vizate la art. 9 alin. (1) asupra notificărilor primite privind aplicarea alineatului precedent, cat și asupra declarațiilor făcute în baza art. 7 alin. (4). El notifica, de asemenea, respectivele declarații directorului general al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știința și Cultura și directorului general al Biroului Internațional al Muncii.
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite transmite doua exemplare, certificate, conforme prezentei convenții, statelor vizate la art. 9 alin. (1).
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.