Decizia nr. 670/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Nesan Prod" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al Judecătoriei ClujNapoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 423D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

De asemenea, președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 451D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b) și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vital Systems" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune efectuarea apelului și în Dosarul nr. 515D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea în Dosarul nr. 864/212/2008 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune efectuarea apelului și în Dosarul nr. 702D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Cati R. Martișca în Dosarul nr. 867/212/2008 al Tribunalului Constanța Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 401D/2009, nr. 423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 și nr. 702D/2009 este similar, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 423D/2009, nr. 451D/2009, nr. 515D/2009 și nr. 702D/2009 la Dosarul nr. 401D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 11.774/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Nesan Prod" S.R.L. din Cluj-Napoca cu prilejul soluționării unei plângeri contravenționale.

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 938/191/2008, Judecătoria Blaj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureș cu prilejul soluționării unei cauze în contencios administrativ având ca obiect o cerere de anulare a unui proces-verbal de contravenție.

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vital Systems" - S.R.L. din București cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.457 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr. 1.299/303/2008.

Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 864/212/2008, și Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 867/212/2008, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Excepția a fost ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea și Cati R. Martișca cu prilejul soluționării recursurilor în contencios administrativ formulate împotriva Sentinței civile nr. 6.537 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 864/212/2008, respectiv împotriva Sentinței civile nr. 6.538 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 867/212/2008.

În motivarea excepției autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

au o redactare "ambiguă", care lasă loc unor interpretări contradictorii, întrucât nu menționează cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Ca atare, agenții economici, pentru a nu fi sancționați, emit facturi fiscale pentru toate livrările, fapt ce, potrivit textului criticat, exclude obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în timp ce organele de control financiar îi sancționează, considerând obligatorie emiterea de bonuri fiscale prin aparatele de marcat electronice. De asemenea, și prevederile alin. (3) al art. 1 au o formulare "ambiguă și subversivă, deoarece dispozițiile ordonanței de urgență nu precizează care sunt excepțiile de la obligația agenților economici de a emite bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, excepții la care face trimitere textul de lege criticat". Astfel se încalcă dispozițiile art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora "Statul trebuie să asigure libertatea comerțului (...) ". De asemenea,

art. 11 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

este neconstituțional, întrucât reclamă agentului economic să justifice faptul că sumele de la punctul de lucru au fost dobândite în mod licit, în condițiile în care rațiunea art. 44 alin. (8) din Constituție este tocmai aceea de a scuti proprietarul de o astfel de probă, ce este de multe ori anevoioasă. Ca urmare, nu se respectă dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție. În plus, autorii excepției consideră că aplicarea amenzilor prevăzute de textele de lege criticate are ca efect distrugerea agentului economic și preluarea de către stat a patrimoniului acestuia, ceea ce echivalează cu o expropriere. De asemenea, amenzile aplicate au un cuantum nejustificat în raport cu pericolul social al faptelor contravenționale. În ceea ce privește

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , arată că acesta contravine art. 45 din Constituție, deoarece, prin suspendarea activității, se interzice accesul liber la activitatea economică și exercitarea acesteia.

Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Blaj, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ceea ce privește prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , întrucât autorii excepției critică redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanței, iar în urma republicării textul de lege criticat nu mai conține aspectele criticate ca fiind neconstituționale. În ceea ce privește celelalte texte de lege criticate, având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului, invocând considerentele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa referitoare la prevederile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , consideră că aceste texte de lege sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1, art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate a art. 1 se referă doar la conținutul alin. (1) și (3), astfel că doar aceste alineate vor fi supuse controlului de constituționalitate.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1) și (3): "(1) Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.[...]

(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizați. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin distribuitor autorizat se înțelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obținut avizul, precum și obligația să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât și prin alți agenți economici acreditați de către acesta, denumiți în continuare unități acreditate pentru comercializare și/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.";

- Art. 10 lit. b): "Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:[...]

b) neîndeplinirea obligației agenților economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;";

- Art. 11: "(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:

a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) și o) se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;

c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) și n) se sancționează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei.

(2) Contravențiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancționează cu amendă de la 800 lei la 4.000 lei.

(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând agenților economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității agenților economici, potrivit art. 14.";

- Art. 14: "(1) Neîndeplinirea obligației agenților economici prevăzuți la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevăzute la art. 6 atrage și suspendarea activității unității până la momentul înlăturării cauzelor care au generat aceasta.

(2) Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorii excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) referitoare la economia României, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 56 referitoare la contribuțiile financiare, art. 57 privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 45 referitoare la libertatea economică. De asemenea, consideră că este încălcat și art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin care se instituie prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că autorii excepției au în vedere conținutul normativ al textelor de lege în redactarea anterioară ultimei republicări a ordonanței criticate. Astfel, se susține că aceste dispoziții de lege nu conțin precizări cu privire la "cazurile în care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale de către agenții economici care efectuează livrări de bunuri direct către populație", ceea ce, în opinia autorilor excepției, încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Într-adevăr, în urma republicării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 5 iunie 2002, dispozițiile alin. (1) și (3) ale art. 1 prevedeau că "Agenții economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populație, pentru care nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale, sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale", respectiv "În cazul în care agenții economici efectuează atât activități de vânzare cu amănuntul, cât și cu ridicata, aceștia au obligația să emită bonuri fiscale pentru bunurile vândute cu amănuntul și facturi fiscale pentru vânzările cu ridicata, cu excepțiile prevăzute de lege". Prin

art. I pct. 1 din Legea nr. 116/2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 29/2004

pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004, prevederile alin. (1) ale

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

au fost însă modificate, în sensul înlăturării oricărei excepții de la obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, iar prevederile alin. (3) au fost abrogate. Ca atare, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (3), astfel cum au fost modificate prin legea amintită și preluate în ultima republicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, nu mai conțin aspectele criticate ca fiind neconstituționale. Întrucât, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță asupra unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, rezultă că susținerile de neconstituționalitate ce vizează dispoziții care nu se mai regăsesc în conținutul actual al actului normativ nu pot fi examinate de instanța de contencios constituțional, critica de neconstituționalitate fiind, în acest caz, fără obiect.

Având în vedere aceste aspecte, în temeiul

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al excepției de neconstituționalitate.

Astfel, examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 lit. b), prin Decizia nr. 565 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, ori

Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a reținut că stabilirea unei contravenții și a unor sancțiuni reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie, în contextul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În situația textului de lege criticat, reglementarea contravenției este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale.

În ceea ce privește art. 56 din Constituție, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, deoarece prevederile de lege criticate nu au ca obiect stabilirea unor impozite și taxe.

De asemenea, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 57 din Constituție, Curtea, având în vedere conținutul reglementărilor criticate, apreciază că prevederile acestui text constituțional nu au incidență în cauză.

Analizând criticile de neconstituționalitate raportate la art. 44 alin. (2) și art. 45 din Constituție, Curtea constată că acestea au în vedere sancțiunile prevăzute de textele de lege care fac obiectul excepției de neconstituționalitate și care se aplică agenților economici în cazul nerespectării obligațiilor instituite de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 .

Referitor la aceste critici, prin

Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a arătat însă că sancțiunea confiscării este justificată de încălcarea prevederilor legale, în acord cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că sancțiunea suspendării activității unității care nu a respectat obligațiile instituite de lege reprezintă o măsură prin care statul dă expresie obligațiilor instituite prin art. 135 alin. (2) lit. a), b) și f) din Constituție și nu aduce atingere libertății comerțului sau valorificării factorilor de producție.

Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție, prin

Decizia nr. 146 din 20 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, și

Decizia nr. 530 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a arătat că textele de lege criticate nu instituie o răspundere obiectivă, "întrucât, fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acesteia. Existența sau inexistența vinovăției este un element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată, căreia persoana sancționată contravențional i se poate adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil".

Întrucât în speță nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Magdalena Irina Gh. Mirea și Cati R. Martișca în dosarele nr. 864/212/2008 și nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 lit. b), art. 11 și

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Nesan Prod" - S.R.L. din ClujNapoca în Dosarul nr. 11.774/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de Societatea Comercială "Blue Sky Models" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 938/191/2008 al Judecătoriei Blaj, de Societatea Comercială "Vital Systems" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.299/303/CV/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Magdalena Irina Gh. Mirea și Cati R. Martișca în dosarele nr. 864/212/2008 și nr. 867/212/2008 ale Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.