Decizia nr. 618/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Gusman și Maria Gusman în Dosarul nr. 21.682/215/2007 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 21.682/215/2007, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Gusman și Maria Gusman.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate încalcă dreptul de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituție, în măsura în care permit restituirea în natură "indiferent în posesia cui se află". Deși textul folosește noțiunea de posesie, este evidentă trimiterea la dreptul de proprietate în conținutul căruia intră și elementul posesie, astfel că se aduce atingere și dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Tribunalul Dolj - Secția civilă apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. Prevederile

art. 9 din Legea nr. 10/2001

nu reprezintă o abatere de la principiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, deoarece dreptul de proprietate renaște în favoarea foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora, în condițiile imperativ stabilite de lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră excepția ca fiind neîntemeiată, apreciind că stabilirea unor măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau în echivalent pentru unele imobile, nu echivalează cu o expropriere sau confiscare, ci reprezintă rezultatul opțiunii legiuitorului care se întemeiază pe dreptul pe care acesta îl are de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, texte de lege care au următorul conținut: "Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 și art. 44 alin. (1), (3) și (7).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat constituie expresia aplicării principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciilor cauzate, statuând că restituirea imobilului preluat abuziv se realizează în starea în care acesta se află la data cererii de restituire și liber de orice sarcini.

Reglementând restituirea imobilului liber de sarcini, legiuitorul a creat un caz de stingere a sarcinilor care pot greva bunurile ce fac obiectul

Legii nr. 10/2001 , în acord cu finalitatea acestui act normativ, și anume repararea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în ceea ce privește preluările de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private.

Soluția adoptată este cu atât mai echitabilă cu cât persoana îndreptățită la restituire, beneficiarul normei, nu este un succesor în drepturi al persoanei care deține bunul la momentul cererii de restituire. Astfel, în situația în care deținătorul actual al imobilului a constituit o garanție reală asupra acestuia, pentru garantarea unei creanțe, aceasta se va stinge, în temeiul legii, ca efect al restituirii în natură a imobilului. Stingerea garanției nu are semnificația exonerării de răspundere a deținătorului imobilului față de persoanele cu care acesta a intrat în raporturi juridice.

Pe de altă parte, Curtea constată că, deși textul de lege criticat conține sintagma "libere de orice sarcini", norma are incidență numai asupra garanțiilor reale, ca mijloace juridice accesorii unui raport juridic de obligație, prin care creditorul își asigură posibilitatea realizării în natură a creanței sale prin afectarea unui bun al debitorului, apărându-se împotriva eventualei insolvabilități a acestuia, iar nu și asupra sarcinilor, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, nu intră sub incidența legii sarcinile izvorâte din servituți naturale sau legale, privind protecția mediului, sau asigurarea bunei vecinătăți, care au un regim juridic diferit, și ale căror efecte juridice continuă să se producă indiferent de succesiunea în timp a titularilor dreptului de proprietate asupra imobilului. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu, care se menține atât timp cât există situația care a determinat constituirea lui, respectiv cât există cele două imobile: primul, asupra căruia se grevează sarcina, și al doilea, pentru uzul și utilitatea căruia se constituie servitutea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Constantin Gusman și Maria Gusman în Dosarul nr. 21.682/215/2007 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.