Decizia nr. 891/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 și art. 94 din Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Are ca temei 2
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 86
și ale
art. 94 din Codul familiei , excepție invocată de Dragoș Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat, cu delegație la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că legislația română nu cuprinde un text de lege care să reglementeze cuantumul și modalitatea de stabilire a întreținerii datorate descendenților cuprinși în grupa de vârstă 18-26 ani, astfel încât, în practica instanțelor de judecată, aceasta se stabilește prin analogie cu prevederile
art. 86
și
art. 94 din Codul familiei , care se referă la descendenții minori. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că, în realitate, motivarea excepției vizează un vid legislativ.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 86
și ale
art. 94 din Codul familiei , excepție invocată de Dragoș Gheorghiu într-o cauză având ca obiect obligarea la plata unei pensii de întreținere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că legislația română nu conține nicio prevedere cu privire la acordarea obligației de întreținere pentru copiii majori, aflați în grupa de vârstă 18-26 de ani, situație în care instanțele de judecată stabilesc atât existența obligației respective, cât și cota procentuală a întreținerii, făcând trimitere la dispozițiile
art. 86
și ale
art. 94 din Codul familiei , ce se referă însă la descendenții minori. În opinia autorului excepției, prin această practică a instanțelor sunt încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (4)
privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat,
art. 61 alin. (1)
referitor la rolul Parlamentului și în
art. 126 alin. (6)
privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Pe de altă parte, arată că în cauză este vorba de modalitatea de interpretare și aplicare a legii.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile
art. 86
și ale
art. 94 din Codul familiei
sunt în deplină concordanță cu dispozițiile din Legea fundamentală referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării. Se arată că prevederile
art. 86 alin. (1) din Codul familiei
reglementează obligația de întreținere generală, ca o consecință a rudeniei, fără a distinge între copii minori sau majori, din căsătorie sau din afara acesteia, iar
art. 94 din același Cod
reprezintă regula generală a determinării cuantumului întreținerii. Pe de altă parte, consideră că excepția vizează modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției îl constituie prevederile
art. 86
și ale
art. 94 din Codul familiei , care au următorul cuprins:
- Art. 86: "Obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și adoptat, bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci.
Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreținere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.";
- Art. 94: "Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește.
Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."
În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (4)
privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat,
art. 61 alin. (1)
referitor la rolul Parlamentului și în
art. 126 alin. (6)
privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.
De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, precum și art. 14 din aceeași Convenție, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepția, Curtea reține că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate ale prevederilor legale invocate, ci este nemulțumit de aplicarea concretă a legii de către instanțele de judecată, susținând că există un vid legislativ în cazul obligației de întreținere față de copilul major aflat în continuarea studiilor, ce este complinit de instanțele de judecată, acestea aplicând, prin analogie, prevederile
art. 86
și
art. 94 din Codul familiei , ce se referă la descendenții minori.
Față de aceste susțineri, Curtea constată că prerogativa interpretării înțelesului unei norme legale, în scopul aplicării acesteia la situația de fapt dedusă judecății, aparține exclusiv instanței de judecată. Modalitatea în care se interpretează în cazuri concrete aplicarea acestor prevederi legale și, cu atât mai mult, modificarea sau completarea acestora nu intră în sfera de atribuții a Curții Constituționale.
Ca atare, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia instanța de contencios constituțional "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 86
și
art. 94 din Codul familiei , excepție invocată de Dragoș Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.