Decizia nr. 790/2009

Articolul 167

^1 din Legea nr. 19/2000 : "(1) Într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.

TABELUL Nr. 4

Stagiul de cotizare

Reducerea vârstelor standard de pensionare

realizat efectiv, conform

prevăzute în anexa nr. 3

legislației anterioare,

în grupa I de muncă (ani

(ani)

(luni)

împliniți)

2

1

2

4

2

5

6

3

7

8

4

10

10

6

0

12

7

2

14

8

5

16

9

7

18

10

10

20

12

0

22

13

0

24

14

0

26 și peste

15

0

(2) Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul asiguraților prevăzuți la art. 20, dacă acestea sunt mai avantajoase decât cele stipulate în anexele nr. 4 și 5.

(4) Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.

(5) Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.";

-

Articolul 4

din Legea nr. 226/2006 : "Asigurații care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 "Bărbați. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă" și din anexa nr. 5 "Femei. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă" la

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

-

Articolul 5

din Legea nr. 226/2006 : "(1) Pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

(2) În situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în

anexele nr. 4

și

5 la Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

-

Articolul 4

din Legea nr. 554/2004 : "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.

(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere.

(4) În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă prevederile

art. 1 alin. (3) ,

art. 11 alin. (1) și (2) ,

art. 15 alin. (2) ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 21 alin. (1)

și (2),

art. 24 alin. (1) ,

art. 41 alin. (2) și (4) ,

art. 47 ,

art. 52 alin. (1) ,

art. 53 ,

art. 124 alin. (2) ,

art. 126 alin. (6)

și ale

art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 167^1 din Legea nr. 19/2000

au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate prin

Decizia nr. 461/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a constatat că asigurații în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce privește dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

Referitor la dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004 , Curtea reține că prin

Decizia nr. 342/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, a constatat că faptul că excepția de nelegalitate vizează doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural, adică, în speță, a excepției de nelegalitate. Dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 554/2004

reglementează obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la "actul administrativ unilateral" al unei autorități publice, fără nicio distincție cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, atât soluțiile, cât și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 4

și ale

art. 5 din Legea nr. 226/2006 , Curtea constată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile pentru toți cetățenii vizați de ipoteza normelor legale.

Totodată, Curtea reține că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate ale textelor de lege, ci este nemulțumit de aplicarea de către instanța de judecată a dispozițiilor

art. 4

și

art. 5 din Legea nr. 226/2006 . Așadar, aspectele invocate țin de aplicarea și interpretarea textelor de lege, iar nu de contrarietatea lor cu dispozițiile constituționale.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4

și

art. 5 din Legea nr. 226/2006 , astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și

art. 5 din Legea nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, excepție ridicată de Ioan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 167^1 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale

art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.