Decizia nr. 1002/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Lucian Florin Guți în Dosarul nr. 2.165/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secția penală și de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 98/293/2007 al Tribunalului Brașov Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției, Lucian Florin Guți, a depus la dosar o cerere prin care solicită judecata în lipsă.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 872D/2009 și nr. 892D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 892D/2009 la Dosarul nr. 872D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 23 februarie 2009 și 16 februarie 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.165/257/2007 și nr. 98/293/2007, Tribunalul Sibiu - Secția penală și Tribunalul Brașov - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală .

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Lucian Florian Guți și de Lazăr Mihai.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 23 alin. (11) , precum și ale

art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 26

și

art. 14 paragrafele 2 și 3 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice,

art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului , deoarece permite magistraților să îl reaudieze pe inculpatul achitat tocmai pentru a găsi probe noi de condamnare. De asemenea, se creează o discriminare de tratament procesual penal între inculpatul achitat și cel condamnat.

Tribunalul Sibiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală , cu denumirea marginală Judecarea apelului, care au următorul conținut: "Cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală

instituie obligativitatea pentru instanța învestită cu judecarea apelului de a audia inculpatul prezent în două situații, și anume atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când inculpatul a fost achitat de instanța de fond. Prin urmare, textul, cum greșit susține autorul excepției, nu permite magistraților să reaudieze inculpatul achitat tocmai pentru a găsi probe noi de condamnare, deoarece instanța verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci și a oricăror probe noi administrate în fața sa, printre acestea regăsindu-se și declarația inculpatului. Or, potrivit

art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală , inculpatul are libertatea de a nu da nicio declarație, iar în cazul în care consimte să o facă, precizările sale nu constituie ipso facto o declarație de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de probă din procesul penal, are drept scop aflarea adevărului și poate fundamenta o decizie de condamnare numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul tuturor probelor existente într-o cauză. Așa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigențele constituționale referitoare la

art. 23 alin. (11)

și nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toți inculpații aflați în cel puțin una dintre cele două situații juridice circumscrise de text beneficiază de același tratament, neputând fi pus semnul egalității între inculpații neaudiați sau achitați de instanța de fond, pe de o parte, și cei audiați sau condamnați de prima instanță, pe de altă parte.

În plus, potrivit

art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală , în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv și extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, asigurând astfel părților suficiente garanții procesuale în deplin acord cu prezumția de nevinovăție și dreptul la o ocrotire egală din partea legii.

Aceleași rațiuni sunt valabile și în ce privește netemeinicia încălcării celorlalte dispoziții din actele internaționale invocate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Lucian Florin Guți în Dosarul nr. 2.165/257/2007 al Tribunalului Sibiu - Secția penală și de Mihai Lazăr în Dosarul nr. 98/293/2007 al Tribunalului Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.