Decizia nr. 1052/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 și 4 și art. 10 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/1992 22 iulie 1992 (prevederi anume) privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statulu…
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. 1 și 4
și
art. 10 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arteca Jilava" - S.A. din comuna Jilava, județul Ilfov, în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde, personal și asistat, partea Aurelian Florea, celelalte părți fiind reprezentate de apărător ales. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, atât autorul, cât și celelalte părți au depus concluzii scrise, prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, respectiv respingerea acesteia.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul prezent solicită respingerea excepției de neconstituționalitate pentru motivele expuse, pe larg, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 8 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. 1 și 4
și
art. 10 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Arteca Jilava" - S.A. din comuna Jilava, județul Ilfov, într-o cauză civilă ce are ca obiect o obligație de a face, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, reglementând obligația de înstrăinare a imobilelor reclamate în cauză, instituie un tratament discriminator și inechitabil în raport cu alte persoane care sunt proprietare ale unor bunuri ce nu intră sub incidența
Legii nr. 85/1992 . Totodată, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, susține că trebuie să existe un just echilibru între respectarea drepturilor individuale și asigurarea interesului general al societății. În acest sens, arată că respectarea dreptului de proprietate impune plata către proprietarul deposedat a unei indemnizații reprezentând valoarea reală a bunului. Or, în cazul imobilelor ce fac obiectul
Legii nr. 85/1992 , vânzarea acestora se face cu mult sub prețul pieței. În acest mod, consideră că se aduce atingere dreptului de proprietate privată, textele de lege criticate fiind contrare dispozițiilor constituționale și din actele internaționale care îl consacră. Arată că obligația de asigurare a unui nivel de trai decent, precum și asigurarea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții aparțin statului, iar nu subiectelor de drept privat. Totodată, susține că, datorită schimbării unor împrejurări economico-sociale, în special aderarea la Uniunea Europeană, Curtea Constituțională trebuie să revină asupra jurisprudenței sale cu privire la textele de lege criticate.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la bogata jurisprudență a Curții Constituționale în această materie.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 7 alin. (1) și (4)
și
art. 10 din Legea nr. 85/1992
sunt constituționale. În acest sens, face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 633/2008
și
nr. 716/2008 . Totodată, apreciază că dispozițiile constituționale ale
art. 47
și
56
nu au incidență în prezenta cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 7 alin. 1 și 4
și
art. 10 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora:
-
Articolul 7
alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/1992 : "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile
și ale prezentei legi. [...]
Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile
și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din
Decretul nr. 93/1977 , la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992 . [...]";
-
Articolul 10
din Legea nr. 85/1992 : "În cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuințe și spații cu altă destinație, odată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândește și dreptul de proprietate pe cote-părți de construcții și instalații, precum și asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care sunt situate locuința și spațiul cu altă destinație.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândește și asupra terenului aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii.
Pentru persoanele care dobândesc locuințele în condițiile
și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile
art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 .
Persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi, sub formă de concesiune, cotele de terenuri aferente, pe toată durata existenței clădirii.
Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1, 3 și 4 se determină pe cote, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 20
referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 44 alin. (1), (2) teza întâi, (3), (4), (8) și (9)
privind dreptul de proprietate privată, ale
art. 47
referitoare la nivelul de trai, ale
art. 49
referitoare la protecția copiilor și a tinerilor, ale
art. 50
privind protecția persoanelor cu handicap, ale
art. 56 alin. (3)
privind contribuțiile financiare și ale
art. 135 alin. (2) lit. f)
privind obligația statului de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. Totodată, consideră că sunt încălcate și dispozițiile
art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , referitoare la interzicerea discriminării, ale
art. 1 din Primul Protocol adițional
la
Convenție , privind garantarea proprietății, și ale
art. 1 din Protocolul nr. 12
la
Convenție , privind interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității prevederilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
deciziile nr. 368 din 20 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008, și
nr. 1.024
din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a statuat, în esență, că prin
a fost consacrată o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri au fost construite locuințele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile
Legii nr. 85/1992 , este o obligație în rem (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.
Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere și nici o naționalizare, de asemenea, nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași ai acestora, a locuințelor și terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat.
În ceea ce privește critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului obligă să se vândă locuințele la un preț inferior valorii de circulație pe piața liberă, Curtea a reținut că acest aspect nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor, în sens contrar dreptul acestora devenind iluzoriu.
Considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. 1 și 4
și
art. 10 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arteca Jilava" - S.A. din comuna Jilava, județul Ilfov, în Dosarul nr. 1.923/1.748/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.