Decizia nr. 1055/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Dumitru Crețu și Mihai Crețu în Dosarul nr. 618/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Vasile Nica în Dosarul nr. 18.490/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 724D/2009 și nr. 855D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 855D/2009 la Dosarul nr. 724D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorii excepției solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 618/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Dumitru Crețu și Mihai Crețu cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 18.490/325/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Vasile Nica cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală

încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul persoanei arestate sau deținute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător și de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, întrucât judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacată doar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita proba cu martori sau alte probe necesare unei juste soluționări a cauzei. Autorii excepției, Dumitru Crețu și Mihai Crețu, consideră că dispozițiile de lege criticate se află în contradicție și cu prevederile

art. 62-67

și ale

art. 78 din Codul de procedură penală . Totodată, autorul excepției, Vasile Nica, formulează o serie de critici cu privire la modul de instrumentare a cauzei de către organele de urmărire penală.

Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală

nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate. Face trimitere, în acest sens, la

Deciziile Curții Constituționale nr. 354/2004 ,

nr. 412/2004 ,

nr. 440/2004 ,

nr. 250/2008 ,

nr. 770/2008

și

nr. 1.219/2008 .

Judecătoria Timișoara apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală

sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală și nici dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorii excepției. Face trimitere, în acest sens, la

Deciziile Curții Constituționale nr. 440/2004 ,

nr. 301/2007 ,

nr. 250/2008

și

nr. 770/2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală , modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 15

privind universalitatea drepturilor și libertăților cetățenilor, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale art. 124, referitoare la înfăptuirea justiției, precum și a prevederilor

art. 5 paragraful 3

referitoare la dreptul persoanei arestate sau deținute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător și de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii și ale

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și la dispozițiile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, și

Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, în prezenta cauză, autorii excepției, Dumitru Crețu și Mihai Crețu, invocă contradicția dintre textul de lege criticat și prevederile

art. 62-67

și ale

art. 78 din Codul de procedură penală . O asemenea critică nu poate fi însă reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

De asemenea, eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală, la care face referire autorul excepției Vasile Nica și care reprezintă, în realitate, cauza nemulțumirii acestuia, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Dispozițiile

art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Dumitru Crețu și Mihai Crețu în Dosarul nr. 618/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Vasile Nica în Dosarul nr. 18.490/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.