Convenția din 22 iulie 1997

Articolul 1

Persoane vizate

Prezenta convenție se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se aplică impozitelor pe venit și pe capital, stabilite în numele unui stat contractant sau al unităților sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit și pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile provenite din înstrăinarea proprietății, precum și impozitele asupra creșterii capitalului.

3. Impozitele existente, asupra cărora se aplică prezenta convenție, sunt, în particular:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(îi) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende; și

(vi) impozitul pe proprietatea imobiliară, denumite în continuare impozit român);

b) În cazul Republicii Belarus:

(i) impozitul pe veniturile și profiturile persoanelor juridice;

(îi) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(iii) impozitul pe proprietatea imobiliară; și

(iv) impozitul pe teren, (denumite în continuare impozit belarus).

4. Convenția se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenta similare, care sunt stabilite în plus sau în locul impozitelor existente. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislatiile lor fiscale respective.

5. Penalitățile stabilite în sarcina contribuabilului, din cauza unei fraude fiscale ori a unei încălcări a legislației fiscale, sau dobânzile stabilite pentru plata cu întârziere a impozitelor nu vor fi considerate ca impozite în sensul prezentei convenții.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

a) expresiile un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Belarus, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România și, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva, asupra cărora România își exercită suveranitatea, drepturile suverane și jurisdicția, în concordanta cu propria sa legislație și cu dreptul internațional cu privire la explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale, aflate în apele marii, pe fundul și în subsolul acestor ape;

c) termenul Belarus înseamnă Republica Belarus și, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul asupra căruia Republica Belarus exercita, în concordanta cu legislația din Belarus și cu dreptul internațional, drepturi suverane și jurisdicție;

d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate și orice alta asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o entitate separată în scopul impunerii;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul național înseamnă:

(i) orice persoană fizica având cetățenia unui stat contractant;

(îi) orice persoană juridică, societate de persoane sau asociație având statutul în conformitate cu legislația în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport internațional înseamnă orice transport efectuat cu o nava, vapor, aeronava, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de un rezident al unui stat contractant, cu excepția cazului în care asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în România, Ministerul Finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(îi) în Belarus, Comitetul de Stat pentru Impozite sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ceea ce privește aplicarea acestei convenții de către fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este definit în convenție va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferita, înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natura similară. Totuși aceasta expresie nu include o persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau din capital, situate în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau se determina după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidență a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state, va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor sale vitale);

b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență a statului în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență a statului a cărui național este;

d) dacă aceasta persoana nu este național al nici unuia dintre statele contractante, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidență a statului în conformitate cu legislația căruia este creata.

Articolul 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea își desfășoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o fabrica;

e) un atelier;

f) o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;

g) un șantier de construcții, un proiect de construcții, de montaj sau de instalare ori activitățile de supraveghere, inclusiv asistența tehnica în legătură cu acestea, dar numai când asemenea șantier, proiect sau activități continua pentru o perioadă mai mare de 12 luni; și

h) un depozit sau un loc similar, folosit pentru livrări de bunuri în vederea obținerii de venituri.

3. Expresia sediu permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparținând întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menținerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o alta întreprindere;

d) vânzarea de mostre de produse sau de mărfuri aparținând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziții temporare ocazionale, în decurs de 15 zile de la închiderea targului sau a expoziției menționate;

e) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informații pentru întreprindere;

f) menținerea unui loc fix de afaceri, exclusiv pentru orice combinare de activități menționate în subparagrafele a)-e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri care rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, când o persoană, alta decât un agent cu statut independent, căreia i se aplică prevederile paragrafului 5, acționează în numele unei întreprinderi, are și exercită în mod obișnuit, într-un stat contractant, autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în acel stat în legătură cu orice activități pe care acea persoana le desfășoară pentru întreprindere, în afară de cazul în care activitățile acestei persoane sunt limitate la cele menționate în paragraful 3, care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

5. O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

6. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant ori care își exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din proprietăți imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăți imobiliare, inclusiv veniturile din agricultura sau din exploatări forestiere, pot fi impuse în statul contractant în care aceste proprietăți sunt situate.

2. Expresia proprietății imobiliare are înțelesul care este atribuit de legislația statului contractant în care proprietățile în cauza sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și echipamentul utilizat în agricultura și în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se explica prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăților imobiliare și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor și a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare și rutiere nu sunt considerate proprietăți imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obținute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și veniturilor din proprietăți imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

Articolul 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercita activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibila acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, exercitând activități identice sau similare în condiții identice sau similare și tratand cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părți componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedica acest stat contractant sa determine profitul impozabil în conformitate cu repartiția uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, totuși, să fie aceea prin care rezultatul obținut sa concorde cu principiile enunțate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determina în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul în care exista motive temeinice și suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

Articolul 8

Transporturi internaționale

1. Profiturile obținute din exploatarea în trafic internațional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidență întreprinderea.

2. În sensul prezentului articol, profiturile obținute din exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internațional includ, de asemenea:

a) veniturile din închirierea ca nava nudă a vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere; și

b) profiturile din folosirea, întreținerea sau închirierea containerelor (inclusiv a trailerelor pentru transportul containerelor), utilizate pentru transportul bunurilor sau mărfurilor, când asemenea închiriere sau folosire, întreținere sau închiriere, după caz, este legată de exploatarea în trafic internațional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obținute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleași persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și,

fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sunt legate în relațiile lor comerciale sau financiare prin condiții acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obținute în fapt datorită acestor condiții, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparținând acelui stat - și impune în consecința - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat și profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menționat, dacă condițiile stabilite între cele doua întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ține seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții și, dacă este necesar, autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidență a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende și potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dividendelor.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societății în ceea ce privește profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanta, din participarea la profituri, precum și veniturile din alte drepturi similare, care sunt supuse aceluiași regim de impunere ca veniturile din acțiuni de către legislația statului în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar deținerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Când o societate rezidență a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepția cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deținerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat, nici sa supună profiturile nedistribuite ale societății unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime, sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

Articolul 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10% din suma bruta a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt plătite pentru creanțele guvernului celuilalt stat contractant, ale băncii sale naționale (centrale) sau ale oricărei alte bănci sau instituții autorizate sa acorde, sa garanteze sau să asigure credite în numele guvernului celuilalt stat.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauza de participare la profiturile debitorului, și, în special, veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni sau din titluri de creanta, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, obligațiuni sau titluri de creanta. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractat atunci când plătitorul este însuși acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, aceste dobânzi se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

7. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținând seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între plătitor și beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuși aceste redevențe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 15% din suma bruta a redevențelor.

3. Termenul redevențe, folosit în prezentul articol, înseamnă plati de orice fel, primite pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf și filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare utilizate pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marca de comerț, desen sau model, plan, formula secreta ori procedeu de fabricație sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau științific ori pentru informații referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevențele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Redevențele se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuși acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau un rezident al acestui stat. Totuși, atunci când plătitorul redevențelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa de care este legată obligația de a plati redevențele și acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau baza fixa, aceste redevențe se considera ca provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Când, datorită relațiilor speciale existente între plătitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma redevențelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informația pentru care sunt plătite, depășește suma care ar fi fost convenită între plătitor și beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.

Articolul 13

Câștiguri de capital

1. Câștigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din străinătate proprietăților imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăți.

2. Câștigurile provenind din înstrăinarea proprietății care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din înstrăinarea proprietății ținând de o baza fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câștigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare și rutiere, exploatate în trafic internațional, sau a proprietăților ținând de exploatarea acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidență întreprinderea.

4. Câștigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăți, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2 și 3, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

Articolul 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activități cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care dispune în mod obișnuit de o baza fixa în celălalt stat contractant, în scopul desfășurării activităților sale. Dacă dispune de o astfel de baza fixa, venitul poate fi impus în celălalt stat, dar numai acea parte care poate fi atribuibila acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activitățile independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

3. În sensul prezentei convenții, termenul baza fixa înseamnă un loc fix, cum ar fi un birou sau o camera, prin care activitatea unei persoane fizice, care exercită profesii independente, este desfășurată în întregime sau în parte.

Articolul 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 și 20, salariile și alte remunerații similare, obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata, sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariala este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant, remunerațiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile obținute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârșind în anul fiscal vizat; și

b) remunerațiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat; și

c) remunerațiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau pe o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remunerațiile primite pentru o activitate salariala exercitată la bordul unei nave, unui vapor, unei aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internațional, pot fi impuse în statul contractant în care este rezidență întreprinderea.

Articolul 16

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație

Remunerațiile și alte plati similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al unei societăți care este rezidență a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 și 15, veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt: artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau sportiv, din activitățile sale personale desfășurate în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile obținute din activitățile personale, desfășurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în aceasta calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 și 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activitățile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 și 2, veniturile obținute din activitățile desfășurate în cadrul cooperării în domeniul culturii și sportului, în baza unor acorduri convenite între cele doua state contractante, sunt scutite reciproc de impozit, numai dacă asemenea activități sunt finanțate de guvernul unui stat contractant și nu sunt exercitate în scopul obținerii de profituri.

Articolul 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile și alte remunerații similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, sumele primite de o persoană fizica rezidență a unui stat contractant din asigurările sociale de stat ale celuilalt stat contractant vor fi impozabile numai în acel celălalt stat.

Articolul 19

Funcții publice

1. a) Salariile și alte remunerații similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unități, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste remunerații sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat și persoana fizica este rezidență a acelui stat și:

(i) este un național al acelui stat; sau

(îi) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei unități sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuși aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizica este rezidență și național al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16 și 18 se aplică remunerațiilor și pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfășurată de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

Articolul 20

Profesori și cercetători

1. O persoana fizica, care este sau a fost rezidență a unui stat contractant imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant și care, la invitația unei universități, a unui colegiu, a unei școli sau a altei instituții educaționale similare, nonprofit, care este recunoscută de guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezenta în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta sau în ambele scopuri, la astfel de instituții educaționale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remunerația primită în legătură cu predarea sau cu cercetarea realizată.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică numai dacă persoana fizica este trimisa de însuși statul contractant sau de una dintre instituțiile sale autorizate.

3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică venitului obținut din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obținerii unui câștig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

Articolul 21

Studenți și practicanti

Sumele pe care le primește pentru întreținere, educare sau pregătire un student sau un practicant, care este sau a fost imediat venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat menționat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu vor fi impuse în acel stat, cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse din acel celălalt stat contractant.

Articolul 22

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietăți imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care aceste proprietăți sunt situate.

2. Capitalul reprezentat de proprietăți care fac parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietăți aparținând unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în baza fixa.

3. Capitalul constituit din nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare și rutiere, exploatate în trafic internațional, și proprietățile ținând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidență întreprinderea.

4. Toate celelalte elemente de capital au unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

Articolul 23

Alte venituri

Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenții, sunt impozabile numai în statul contractant din care provin astfel de venituri.

Articolul 24

Eliminarea dublei impuneri

1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit, la care se face referire în art. 10-12, sau profituri, câștiguri ori deține capital, care, potrivit legislației din Belarus și în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pot fi impuse în Belarus, România va recunoaște un credit fiscal față de impozitul sau pe venituri, elemente de venit, profituri, câștiguri sau capital, într-o sumă egala cu impozitul plătit în Belarus.

Totuși suma creditului nu va depăși suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri ori câștiguri sau pe capital, calculat în conformitate cu prevederile legislației fiscale și cu reglementările din România.

2. În cazul unui rezident al Belarus, dubla impunere va fi eliminata după cum urmează:

Când un rezident al Belarus realizează venituri sau deține capital, care, potrivit prevederilor prezentei convenții, poate fi impus în România, Belarus va recunoaște:

a) o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident într-o sumă egala cu impozitul pe venitul plătit în România;

b) o deducere din impozitul pe capital al acelui rezident într-o sumă egala cu impozitul pe capitalul plătit în România.

Totuși aceasta deducere nu va depăși, în nici un caz, acea parte a impozitului pe venitul sau pe capitalul din Belarus, calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibil, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în România.

Articolul 25

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligații legate de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuși naționalii acelui celălalt stat, aflați în aceeași situație, în special în ceea ce privește rezidență. Independent de prevederile art. 1, aceasta prevedere se va aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în acel celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfășoară aceleași activități. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire și reducere în ceea ce privește impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

3. Cu excepția cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevențele și alte plati făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleași condiții ca și cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menționat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant față de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleași condiții ca și când ar fi fost contractate față de un rezident al primului stat menționat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse, în primul stat menționat, nici unei impuneri sau nici unei obligații legate de aceasta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decât impunerea și obligațiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

Articolul 26

Procedura amiabila

1. Când o persoană considera ca, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezultă pentru ea o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenții, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația interna a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situația să se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenții.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înțelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu prevederile convenției. Orice înțelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripție prevăzută în legislația interna a statelor contractante.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii amiabile, orice dificultăți sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenții. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înțelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înțelegere, este necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb de opinii poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații necesare aplicării prevederilor prezentei convenții sau ale legislației interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenție, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor convenției. Schimbul de informații nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret, în același mod ca și informația obținută conform prevederilor legislației interne a acestui stat, și va fi dezvaluita numai persoanelor sau autorităților (inclusiv instanțelor judecătorești și organelor administrative), însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau cu soluționarea contestațiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenției. Asemenea persoane sau autorități vor folosi informația numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informația în procedurile judecătorești sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații și practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informații care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricație sau comercial ori informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 28

Membrii misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenție va intra în vigoare după ce statele contractante își vor notifica reciproc ca au fost îndeplinite toate procedurile interne necesare.

2. Convenția va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări la care se face referire la paragraful 1 al prezentului articol și prevederile acestei convenții se vor aplica:

a) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa, la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite, pentru impozitele stabilite pentru orice an fiscal începând din sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția a intrat în vigoare.

3. În relațiile reciproce dintre România și Belarus, aplicarea Convenției multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul și capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977, și a Convenției multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul și capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 mai 1978, va inceta să aibă efect începând cu data aplicării prezentei convenții.

Articolul 30

Denunțarea

Prezenta convenție va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată. Fiecare dintre statele contractante poate denunta convenția, pe canale diplomatice, printr-o nota de denunțare scrisă, până în a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenția a intrat în vigoare. În aceasta situație prezenta convenție va inceta să aibă efect:

a) în ceea ce privește impozitele reținute prin stopaj la sursa, la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare; și

b) în ceea ce privește celelalte impozite, pentru impozitele stabilite pentru orice an fiscal începând din sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunțare.

Drept pentru care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenție.

Întocmită în dublu exemplar la București, la 22 iulie 1997, în limbile română, belarusa și engleza, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergențe în interpretare, textul în limba engleza va prevala.

Pentru Guvernul României,

Mircea Ciumara,

ministru de stat, ministrul finanțelor

Pentru Guvernul Republicii Belarus,

Nicolai Nicolaevici Demciuk,

președintele Comitetului de Stat

pentru Impozite