Decizia nr. 1107/2009

Articolul 40

din Legea nr. 137/2002 : "(1) Cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de prezenta lege, de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 , aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , cu modificările și completările ulterioare, precum și de celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept conferit de acestea sunt de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(2) Dacă sunt motive întemeiate pentru care părțile nu sunt în măsură să își prezinte apărările în mod complet, instanța va putea, în mod excepțional, să acorde un singur termen în cunoștință de cel mult 5 zile, pentru aceste motive.

(3) Instanța este obligată să pronunțe hotărârea în termen de 3 zile de la închiderea dezbaterilor și să comunice părților hotărârea în cel mult 5 zile de la pronunțare.";

-

Articolul 2

pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă : "Tribunalul judecă:

1. în primă instanță:

a) procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;".

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 124

referitoare la înfăptuirea justiției și în

art. 126 alin. (2)

privind stabilirea prin lege a competenței instanțelor și a procedurii de judecată.

Autorul excepției susține că instituirea unei competențe diferite de cea din dreptul comun, în domeniul privatizării, contravine prevederilor constituționale invocate, deoarece niciun text de lege nu poate deroga de la regulile de procedură stabilite de lege, mai ales prin intermediul unei reguli speciale de competență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă , Curtea constată că autorul acesteia nu aduce niciun argument prin care să susțină neconstituționalitatea acestei norme legale, ce constituie dreptul comun în materie de competență a tribunalelor în prima instanță. Prin urmare, față de cerințele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivată", consecința acestui fapt este imposibilitatea exercitării controlului de constituționalitate. Curtea nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce privește invocarea motivelor de neconstituționalitate, deoarece, procedând în acest mod, ar realiza un control din oficiu, incompatibil cu dispozițiile legii sale de organizare în materie.

Așa fiind, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă

este inadmisibilă.

II. Referitor la dispozițiile

art. 40 din Legea nr. 137/2002 , Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate într-o cauză cu o motivare similară celei invocate în dosarul de față.

Astfel, prin

Decizia nr. 655 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 27 august 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege și a reținut că textul criticat reglementează competența și procedura de judecată în domeniul privatizării, prin derogare de la dreptul comun, însă acest fapt este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 126 alin. (2) .

S-a arătat în decizia menționată că textul de lege supus controlului de constituționalitate prevede judecarea de urgență și cu precădere a tuturor cererilor prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de legislația din domeniul privatizării. Soluționarea mai operativă a anumitor cauze ce prezintă un interes special nu afectează calitatea judecății, legalitatea și temeinicia soluției ce se va pronunța.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Constantin Cuciureanu în Dosarul nr. 24.176/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.