Decizia nr. 1179/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 8.347/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, asistat de apărătorul ales Viorel Roș, cu împuternicire avocațială. De asemenea, pentru partea Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală București se prezintă, având delegație, consilier juridic Oana Scrobota, iar pentru partea Societatea Comercială "Ana Electric" - S.A. răspunde avocat Grațiana Zina Iovănescu, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Astfel, susține că măsura de protecție a judecării parlamentarilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție este instituită de art. 72 alin. (2) din Constituție pentru toate cazurile în care un parlamentar este judecat, fără a deosebi după cum acesta se află în exercițiul mandatului sau după expirarea mandatului. În acest sens, depune și note scrise.

Consilierul juridic al Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală București pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale, și depune note scrise.

Avocatul Societății Comerciale "Ana Electric" - S.A. solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că achiesează la concluziile formulate de apărătorul ales al autorului excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, făcând trimiteri, în acest sens, la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.347/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Copos cu ocazia soluționării unei cauze penale, inculpatul având calitatea de senator la data săvârșirii faptei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la supremația Legii fundamentale, egalitatea în drepturi, imunitatea parlamentară și înfăptuirea justiției, întrucât creează o discriminare în legătură cu competența de soluționare a unei cauze penale între parlamentarii care au săvârșit o infracțiune în timpul mandatului și sunt judecați în timpul mandatului de parlamentar, caz în care Înalta Curte de Casație și Justiție rămâne competentă să judece pricina necondiționat, și, respectiv, parlamentarii care au săvârșit o infracțiune în timpul mandatului și sunt judecați după încetarea acestuia, caz în care Înalta Curte de Casație și Justiție rămâne competentă să judece pricina numai dacă fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului sau dacă s-a dat o hotărâre în primă instanță, în condițiile în care art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală dispune, fără a deosebi între parlamentarii aflați sub mandat și cei care nu se mai află în timpul mandatului, că ei pot fi urmăriți și trimiși în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate, iar competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală nu face "nicio distincție între parlamentarii trimiși în judecată în timpul exercitării mandatului, cei care dobândesc această calitate pe parcursul procedurilor judiciare și parlamentarii care pierd calitatea pe parcursul procesului penal". Astfel, consideră că, "în condițiile în care membrii Parlamentului au același statut juridic, compus din aceleași drepturi și obligații, iar dispozițiile art. 72 alin. (2) din Constituție instituie o protecție suplimentară pentru funcția de parlamentar, indiferent de persoana care o exercită, este vădit discriminatorie și, deci, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție judecarea unora dintre aceștia de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar a altora de către instanțe inferioare, cu neglijarea protecției judiciare la care sunt îndreptățiți în mod egal toți parlamentarii".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției, făcând trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 433/2005

și nr. 1.224/2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: "Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat o hotărâre în primă instanță."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremația Legii fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 72 alin. (2) referitoare la imunitatea parlamentară și ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin

Decizia nr. 433 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 28 septembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, pentru considerentele acolo arătate.

Pentru aceleași motive, art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduce atingere nici dispozițiilor art. 1 alin. (5) și nici celor ale art. 124 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 8.347/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.