Decizia nr. 1161/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", excepție ridicată de Rița Gărgărița în Dosarul nr. 6.397/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autoarea excepției și partea Magdalena Viorica Tara, prin mandatar Gheorghe Constantin Tara, cu procura specială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții faptul că partea Magdalena Viorica Tara a depus, prin mandatar Gheorghe Constantin Tara, concluzii scrise în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, autoarea excepției arată mai întâi că nu are apărător, iar pentru o mai bună elucidare a cauzei apreciază că la dosarul Curții Constituționale ar trebui anexate toate dosarele de fond, și nu doar ultimul în care a invocat excepția, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru întreprinderea acestui demers.

Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu solicitarea de amânare, apreciind că partea a avut suficient timp să-și pregătească apărarea de la momentul invocării excepției în data de 12 februarie 2009 și până la acest termen de judecată, iar solicitarea și instrumentarea celorlalte dosare de fond nu sunt necesare Curții Constituționale pentru soluționarea excepției.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare a cauzei și acordă cuvântul autoarei excepției pentru susținerea acesteia.

Precizând că obiectul excepției se rezumă la dispozițiile alin. (2) ale

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , autoarea acesteia arată că textul criticat este neconstituțional, deoarece, prin lipsa clarității, preciziei și previzibilității normelor juridice conținute, oferă judecătorului o multitudine de posibilități de interpretare, împiedicând astfel realizarea justiției unice. În continuare, face referiri cu privire la aspectele de fapt specifice cauzei, arătând că recursul în cadrul căruia a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate a fost formulat ca urmare a respingerii ca tardive, în temeiul dispozițiilor legale criticate, a unei acțiuni privind anularea unui act administrativ.

Având cuvântul, mandatarul părții Magdalena Viorica Tara face referire la notele scrise depuse în prealabil la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, arătând că, în realitate, autoarea acesteia solicită eliminarea termenului de decădere prevăzut la

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ceea ce excedează competenței Curții Constituționale. În plus, arată că stabilirea unor termene procesuale în interiorul cărora partea interesată trebuie să-și exercite dreptul la acțiune reprezintă tocmai o modalitate de aplicare a textelor constituționale și convenționale pretins încălcate, asigurând stabilitatea raporturilor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.397/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ".

Excepția a fost ridicată de Rița Gărgărița într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă o acțiune privind anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că textul de lege menționat contravine prevederilor art. 16 și 21 din Constituție, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 6 din Convenție, texte referitoare la principiul egalității, accesul liber la justiție, dreptul de proprietate și dreptul părților la un proces echitabil.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorului, dispozițiile " art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate și completate prin

art. I pct. 16 și 17 din Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Potrivit cuprinsului aceleiași încheieri, autoarea excepției a depus note scrise asupra excepției invocate, însă după momentul reținerii cauzei de instanță în vederea pronunțării. Ca urmare, solicitările sale cu privire la "completări și motivarea cererii de neconstituționalitate privind

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990

și ale

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 " nu au fost puse în discuția părților și nici nu au fost cuprinse în dispozitivul încheierii de ședință, actul de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției. Totodată, din motivarea depusă la dosar, rezultă că excepția vizează doar alin. (2) al

art. 11 din Legea nr. 554/2004 , astfel că asupra acestor dispoziții urmează să se pronunțe Curtea. Textul legal criticat are următoarea redactare: "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Potrivit motivării scrise avute în vedere de instanța de judecată la momentul invocării excepției, prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 Egalitatea în drepturi și ale art. 21 - Accesul liber la justiție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, referitoare la protecția proprietății.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că susținerile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, excepția urmând să fie respinsă.

Dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

consacră excepția de la aplicarea termenului de prescripție stabilit la alin. (1) al aceluiași articol, în sensul că, pentru motive temeinice, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Aceste prevederi se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația reglementată de ipoteza normei criticate, instanța fiind cea care, în funcție de temeinicia motivelor invocate, încuviințează sau nu cererea introdusă și peste termenul de 6 luni. Aceasta nu echivalează însă cu lipsa de precizie, claritate sau previzibilitate a textului legal criticat, legea instituind excepții asupra cărora instanța de judecată este chemată să hotărască. În plus, o reglementare nu poate să cuprindă toate situațiile posibile în fapt fără a avea un caracter excesiv sau rigid, astfel că judecătorul este cel care, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, decide asupra incidenței normei juridice.

Totodată, Curtea constată că susținerile autoarei excepției tind spre o completare sau modificare a prevederilor legale criticate, în sensul eliminării termenului de decădere prevăzut la alin. (2) al art. 11, acesta opunându-se, în opinia sa, principiului egalității și accesului liber la instanță. În

Decizia nr. 498 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008, Curtea, analizând critici de neconstituționalitate asemănătoare, a arătat că "instituția decăderii este specifică dreptului procesual și are natura unei sancțiuni determinate de neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul unui anumit interval de timp stabilit de lege. Necesitatea stabilirii unor termene imperative este de necontestat, aceasta constând în nevoia de a disciplina activitatea procesuală și de a conferi stabilitate și securitate raporturilor juridice din societate. Pe de altă parte, decăderea nu este o sancțiune imuabilă, ea putând fi îndepărtată, prin cererea de repunere în termen, formulată în condițiile legii." Nu în ultimul rând, completarea sau modificarea textului de lege supus controlului de constituționalitate nu sunt atribuții ce aparțin Curții Constituționale, ci, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Rița Gărgărița în Dosarul nr. 6.397/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.