Decizia nr. 1124/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Somet Ro Grup" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 698/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 698/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 16 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Somet Ro Grup" - S.R.L. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că dispozițiile

art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

sunt neconstituționale, întrucât aduc atingere prevederilor art. 21 și 24 din Constituție. Condiționarea întreruperii cursului prescripției dreptului material la acțiune al titularului dreptului subiectiv de admiterea cererii de chemare în judecată prin hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă apare ca fiind excesivă în cazul creditorului care, de-a lungul timpului, a încercat valorificarea dreptului său sub diverse alte forme permise de lege, precum somații, notificări sau alte demersuri care nu au dus la niciun rezultat. Astfel, este de neconceput, în lumina prevederilor constituționale, ca persoana care a dovedit bună-credință și clemență față de debitorul său să ajungă în imposibilitatea de a-și valorifica dreptul pe calea unei acțiuni judecătorești.

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială apreciază că excepția este neîntemeiată, instituția prescripției extinctive având o dublă valență: de sancționare a stării de pasivitate a creditorului și de asigurare a stabilității raporturilor juridice. Împrejurarea că o cerere ce tinde la realizarea unei creanțe este respinsă și astfel își pierde efectul întreruptiv al prescripției extinctive nu poate conduce la concluzia că sunt încălcate drepturile constituționale ale creditorului de acces liber la justiție și dreptul la apărare, întrucât creditorul nu a fost niciodată împiedicat să promoveze acțiune în justiție și să administreze toate probele pe care le consideră necesare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 16 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, nr. 19 din 21 aprilie 1958, texte de lege care au următorul conținut: "Prescripția se întrerupe: [...]

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent.

Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

și

24 .

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța constituțională s-a pronunțat în numeroase cauze asupra constituționalității textului de lege criticat, acesta fiind raportat la aceleași prevederi din Constituție ca și cele invocate în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea a statuat că "întreruperea prescripției extinctive, ce are ca efect înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze interuptive și începerea cursului unui nou termen de prescripție, operează, potrivit

art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 , în cele trei cazuri limitativ prevăzute: recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începător de executare. Textul de lege criticat, art. 16 alin. 2 din decret, reglementează condițiile pe care trebuie să le respecte ultimele două cauze de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune pentru a-și produce efectul: instanța să nu fi pronunțat încetarea procesului, cererea de chemare în judecată sau de executare să nu fi fost respinsă, anulată sau perimată, iar autorul acesteia să nu fi renunțat la ea.

În acest context, soluția exceptării de la efectul întreruptiv al prescripției a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunțarea la acțiune este firească, dat fiind faptul că, în această situație, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripția nu recunoaște dreptul subiectiv prescriptibil".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Somet Ro Grup" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 698/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2009.