Decizia nr. 1183/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2^1) și (3) și ale

art. 50^1 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.266/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că reglementarea criticată este conformă cu principiile enunțate în Legea fundamentală și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.266/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2^1) și (3) și ale

art. 50^1 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect o acțiune în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin principiului constituțional al egalității în fața legii, deoarece instituie un privilegiu în favoarea chiriașilor imobilelor vândute în temeiul

Legii nr. 112/1995 , care au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor ce au fost retrocedate foștilor proprietari prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Se arată că despăgubirea cumpărătorilor unor astfel de imobile la valoarea de circulație actuală a imobilelor constituie în mod vădit o îmbogățire fără justă cauză și o discriminare, pe de o parte, față de restul cetățenilor care nu beneficiază de astfel de măsuri legislative ce constau în alocarea de fonduri publice cu caracter preferențial, iar pe de altă parte, față de foștii proprietari deposedați abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care beneficiază de măsuri reparatorii având ca obiect titluri de participare la Fondul "Proprietatea", organism a cărui incapacitate reală de a asigura plata despăgubirilor a fost subliniată în mod repetat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, cauza Porțeanu contra României, 2006).

În opinia instanței de judecată, soluția legislativă actuală, introdusă prin

Legea nr. 1/2009 , diferă esențial față de dreptul comun în materia răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, întrucât, potrivit art. 1344 din Codul civil, cumpărătorul evins are dreptul la restituirea sporului de valoare al imobilului, în caz de evicțiune totală. Într-adevăr, așa cum a statuat Curtea Constituțională, este admisibilă instituirea unui tratament juridic diferit pentru situații distincte, însă, în cauză, este evidentă lipsa unui "criteriu obiectiv și rezonabil", în sensul jurisprudenței constante a Curții Constituționale, care să justifice această diferență de tratament juridic, respectiv obligarea vânzătorului, în speță statul, la plata unei despăgubiri cu mult superioare prețului plătit, chiar actualizat cu rata inflației.

În acest sens, susține și contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Constituție, care prevăd că economia României este o economie de piață, bazată pe libera concurență, ceea ce exclude alocarea preferențială de resurse publice fără a exista justificări obiective și raționale, cum ar fi considerente de protecție socială ori cerințe economice de interes general. În acest mod, instanța apreciază că este încălcat interesul național în activitatea economică și financiară, instituindu-se o sarcină excesivă asupra bugetului de stat, prin numeroasele acțiuni în justiție pentru plata valorii de circulație a imobilelor, introduse atât de cumpărătorii evinși care au obținut deja prețul plătit, actualizat cu valoarea inflației, conform soluției legislative anterioare, cât și de cei care au dreptul la reparație prin plata valorii de piață a imobilelor, în acord cu actuala reglementare.

Astfel, în opinia instanței de judecată, prin adoptarea

Legii nr. 1/2009

au fost nesocotite atât interesul contribuabilului, cât și interesul general al statului în activitatea economică și financiară, ce vizează menținerea unui echilibru bugetar, necesar bunei funcționări a economiei și realizării obligațiilor sale, stabilite prin Constituție și prin legile în vigoare.

Prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 20 din Constituție, cu referire la Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice însuși legiuitorului să reglementeze în mod discriminatoriu exercițiul drepturilor recunoscute cetățenilor.

Astfel, analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia indemnizării cumpărătorilor imobilelor preluate de regimul comunist, în situația în care aceștia au fost evinși, prin admiterea acțiunilor în revendicare formulate de foștii proprietari, instanța de judecată învederează faptul că a fost considerată suficientă, prin raportare la exigența proporționalității între interesul general care a generat privarea de bun și interesul particular, o indemnizare care reprezintă o parte din valoarea de circulație a bunului (cauza Velikovi și alții contra Bulgariei, 2007) sau contravaloarea prețului actualizat, plătit de cumpărătorul evins (cauza Tudor Tudor contra României, 2009). Mai mult, în cauze precum Pincova și Pinc contra Republicii Cehe, 2005, sau Stoyanova și Ivanov contra Bulgariei, 1999, instanța de contencios european al drepturilor omului a statuat că, în situația în care au existat încălcări esențiale ale legii, privarea de proprietate va fi socotită proporțională și conformă Convenției, chiar dacă despăgubirea este net inferioară valorii de circulație actuale a imobilului. Prin urmare, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, soluția legislativă anterioară

Legii nr. 1/2009 , de restituire a prețului actualizat cu rata inflației, este conformă cu cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, astfel încât actuala soluție legislativă, de indemnizare a cumpărătorului la valoarea de circulație actuală a bunului, nu este justificată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 20 din Constituție și nici prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că situația proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 , au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile este deosebită de cea a foștilor proprietari deposedați abuziv, diferența de tratament juridic fiind justificată de statutul juridic diferit al celor două categorii de proprietari. În plus, legiuitorul este liber să opteze cu privire la întinderea și modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, iar practica Curții Europene a Drepturilor Omului recunoaște despăgubirea persoanelor îndreptățite prin acordarea unei "sume corespunzătoare cu valoarea actuală a apartamentului" (cauza Raicu contra României, 2006).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (2^1) și (3) și ale

art. 50^1 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dispoziții introduse prin

art. I pct. 16 și 18 și modificate prin pct. 17 din Legea nr. 1/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 50: "(2^1) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.

(3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul

art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare.";

-----------

pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost reorganizat în Ministerul Economiei și în Ministerul Finanțelor Publice.

- Art. 50^1: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.

(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."

În opinia instanței de judecată, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 135 alin. (1) privind caracterul de economie de piață al economiei României și alin. (2) lit. b) referitor la obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în cadrul controlului a priori, asupra constituționalității

Legii nr. 1/2009

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, statuând că aceasta este constituțională.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate, reținând, în legătură cu textele de lege criticate și în prezenta cauză, că "acordarea unor despăgubiri la valoarea actuală a imobilelor are natura juridică a unei măsuri echitabile, menită să le ofere foștilor chiriași posibilitatea de a-și cumpăra o locuință, ceea ce este în consens cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora: «România este stat de drept, în care [...] drepturile și libertățile cetățenilor [...], dreptatea [...] reprezintă valori supreme [...] și sunt garantate.»"

Autorul excepției susține, de asemenea, înfrângerea principiului egalității prin reglementarea instituită de

Legea nr. 1/2009 , "care prevede un privilegiu în favoarea chiriașilor evinși pentru că aceștia [...] ar urma să primească valoarea de circulație a imobilului, ceea ce reprezintă o discriminare și un privilegiu atât în raport de restul cetățenilor, cât și în raport de foștii proprietari deposedați abuziv de regimul comunist", față de care "legea prevede o modalitate de reparație cu totul incertă și ineficace". Cât privește această pretinsă contrarietate față de art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că aceasta este nefondată, "deoarece principiul egalității impune aplicarea aceluiași tratament juridic unor persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, foștii proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv se află în situație juridică diferită față de proprietarii care au dobândit dreptul de proprietate în calitate de foști chiriași, în baza

Legii nr. 112/1995 . Astfel, prima categorie beneficiază de măsuri reparatorii datorate preluării abuzive a imobilelor de către stat, în timp ce a doua categorie beneficiază de plată unor despăgubiri ca urmare a desființării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare. Este echitabil, în această situație, ca statul să acorde despăgubiri la prețul de piață al imobilelor, care să permită cumpărarea unei noi locuințe, având în vedere că, la data dobândirii acelui imobil de la stat, cumpărătorul a plătit prețul real al imobilului, stabilit în conformitate cu actele normative în vigoare la acel moment."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții, soluția acestei decizii este valabilă și în prezenta cauză.

Referitor la înfrângerea prevederilor cuprinse în art. 135 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea fundamentală, autorul excepției arată că, potrivit normei constituționale, "România este o economie de piață bazată pe libera concurență, ceea ce exclude favorizarea unor particulari prin alocarea preferențială de resurse publice, fără a exista o justificare întemeiată". Totodată, apreciază că "se încalcă un interes național în activitatea economică și financiară, prin instituirea unei sarcini excesive și nejustificate în sarcina statului". Față de aceste susțineri, Curtea consideră că restituirea prețului de piață al imobilelor nu aduce atingere intereselor statului sau economiei naționale, legiuitorul reglementând, prin

art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, modalitățile de restituire a despăgubirilor dintr-un fond extrabugetar, special constituit, precum și sursele de finanțare, plata despăgubirilor efectuându-se de către Ministerul Economiei și Finanțelor*), prin serviciile publice descentralizate ale acestuia.

------------

pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost reorganizat în Ministerul Economiei și în Ministerul Finanțelor Publice.

Așa fiind, Curtea apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate în susținerea excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2^1) și (3) și ale

art. 50^1 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.266/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2009.