Decizia nr. 1219/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și ale

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Vilian Ciucă în Dosarul nr. 5.712/4/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.712/4/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și ale

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Vilian Ciucă cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, prin care această instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate, prin aceea că stabilesc competența teritorială a judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită fapta în vederea soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate lezează interesele personale și profesionale ale contestatorului care domiciliază la zeci de kilometri față de locul constatării contravenției și care trebuie să se deplaseze lunar la acea instanță, cu toate că există instanțe egale în grad situate mai aproape de domiciliul său. În plus, poliția rutieră are structuri identice în toate unitățile administrativ-teritoriale și contravenientul trebuie prezumat ca nevinovat până la soluționarea cauzei, astfel încât nu se justifică nici din acest punct de vedere acționarea în judecată la instanța de la locul săvârșirii faptei. De asemenea, arată că dispozițiile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu sub două aspecte: pe de o parte, între persoana care contestă un proces-verbal de constatare a unei contravenții și justițiabilii care introduc acțiuni în justiție împotriva statului sau instituțiilor sale potrivit regulilor de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 8 din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, între contestator și unitatea de poliție rutieră din care face parte organul constatator.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu aduc nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale, deoarece nu încalcă prevederile art. 16, 21 și 23 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, și ale

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-