Decizia nr. 1244/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dumitru Stoican și Elena Ciubotariu în Dosarul nr. 19.244/299/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund apărătorul autorului excepției Dumitru Stoican, domnul Dan Lucian Vlădescu, cu împuternicire la dosar, și, personal, partea Alexandru Popescu, fiind asistată de avocatul Petrică Filip, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției Dumitru Stoican solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Apărătorul părții Alexandru Popescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că, în cazul înstrăinării construcțiilor în temeiul

Legii nr. 78/1954 , cel care înstrăina pierdea și dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea statului, cumpărătorul dobândind doar un drept real de folosință.

Legea nr. 18/1991

nu a făcut altceva decât să înlăture situația nefirească ca proprietarul locuinței, care de cele mai multe ori o achiziționa și în vederea terenului, plătind în cazul vânzării-cumpărării și un preț ce reflecta, de regulă, existența acestuia, să fie doar titularul unui drept real de folosință și de aceea legea a transformat acest drept într-un drept de proprietate. Apărătorul părții depune concluzii scrise cu privire la cele susținute.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 5/1993 , apreciind că soluția și considerentele din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 19.244/299/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 . Excepția a fost ridicată de Dumitru Stoican și Elena Ciubotariu într-o cauză civilă privind o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că terenurile la care face referire textul de lege criticat au trecut, înainte de 1989, în mod automat în proprietatea statului, fără plata unei despăgubiri, iar, după adoptarea prevederilor de lege criticate, foștilor proprietari nu li se restituie nici terenul și nici vreo despăgubire.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este vădit nefondată și neîntemeiată. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 5/1993

prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile de lege criticate în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că este opțiunea legiuitorului, în deplină conformitate cu dispozițiile

art. 44 alin. (1)

teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc de lege, în a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu următorul conținut: "Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 58/1974

cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 44 alin. (3)

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993, instanța de contencios constituțional a realizat controlul de constituționalitate al prevederilor

art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 , prin raportare la dispozițiile

art. 41 alin. (3) , în prezent

art. 44 alin. (3) din Constituție .

După republicarea

Legii nr. 18/1991 , art. 35 alin. (3) a devenit art. 36 alin. (3), însă conținutul acestui text de lege nu a fost modificat. Totodată, se observă că

Legea nr. 18/1991 , în varianta inițială, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991, anterior Constituției din 1991 a cărei publicare a avut loc în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

În aceste condiții, soluția și considerentele din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Astfel, în decizia menționată, Curtea a reținut că, prin dispozițiile legale mai sus citate, anterioare Constituției, s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă textul de lege, respectiv în favoarea proprietarilor locuințelor. Așa fiind, legea nouă nu poate stinge dreptul de proprietate născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii, înscris în

art. 15 alin. (2) din Constituție

și care se aplică și Legii fundamentale. Faptul că dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare produce efecte și în prezent, sub imperiul legii noi, nu infirmă soluția de mai sus, deoarece nu mai suntem în domeniul neretroactivității, ci în acela al aplicării imediate a legii noi, astfel încât dreptului de proprietate constituit anterior Constituției îi sunt aplicabile prevederile regimului constituțional actual.

Totodată, trebuie avut în vedere că sub imperiul

art. 30 din Legea nr. 58/1974 , în cazul înstrăinării construcțiilor, cel care înstrăina pierdea și dreptul de proprietate asupra terenului, chiar dacă dreptul ca atare nu trecea asupra cumpărătorului construcției, acesta dobândind doar un drept real de folosință.

Legea nr. 18/1991

nu a făcut altceva decât să înlăture situația nefirească ca proprietarul locuinței, care de cele mai multe ori o achiziționa și în vederea terenului, plătind în cazul vânzării-cumpărării și un preț ce reflecta, de regulă, existența acestuia, să fie doar titularul unui drept real de folosință și de aceea legea a constituit asupra acestui teren un drept de proprietate. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere și dispozițiile

art. 57 din Constituție , potrivit cărora cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință. Repunerea în discuție a unor drepturi subiective care s-au constituit legal la un moment dat nu poate duce decât la destabilizarea raporturilor juridice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Dumitru Stoican și Elena Ciubotariu în Dosarul nr. 19.244/299/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.