Decizia nr. 1216/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Tănase în Dosarul nr. 15.169/318/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că motivarea autorului excepției privește modul în care s-a realizat probațiunea în cauză, ceea ce nu constituie o critică de neconstituționalitate. De asemenea, controlul de constituționalitate se realizează prin raportare la prevederile Legii fundamentale, iar nu prin raportare la dispoziții cuprinse în alte acte normative.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.169/318/2007, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Gheorghe Tănase.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică modul în care a fost efectuată, în cauză, cercetarea penală care, în opinia autorului excepției, nu a putut fi obiectivă, întrucât a fost efectuată de ofițeri de poliție angajați ai Direcției Naționale Anticorupție, sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor anticorupție, iar nu de ofițeri ai poliției judiciare subordonați ai M.I.R.A. De asemenea, actele de urmărire penală nu au putut fi obiective, deoarece au fost efectuate de specialiști în domeniul economic și financiar, angajați ai Direcției Naționale Anticorupție, sub îndrumarea procurorilor anticorupție, încălcându-se art. 131 alin. (2) din Constituție. Se mai arată că și cercetarea tehnico-științifică a fost efectuată în cauză cu încălcarea legii. Se concluzionează în sensul că "actele organului de urmărire penală [...] contravin dispozițiilor constituționale."

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, normele criticate nu contravin dispozițiilor invocate, deoarece vizează competența organelor de cercetare penală, iar aceasta este reglementată prin norme procedurale, ce reprezintă opțiuni ale legiuitorului conforme Constituției.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt constituționale, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002

cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) În scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Direcției Naționale Anticorupție.

(2) Ofițerii și agenții de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1) își desfășoară activitatea numai în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sub autoritatea exclusivă a procurorului șef al acestui departament.

(3) Ofițerii și agenții de poliție judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Ofițerii și agenții de poliție judiciară își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al procurorului.

(4) Dispozițiile procurorilor din Direcția Națională Anticorupție sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1). Actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.

(5) Detașarea ofițerilor și a agenților de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție se face, la propunerea nominală a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar numirea acestora în funcții se face prin ordin al procurorului șef al acestui departament.

(6) Ofițerii și agenții de poliție judiciară sunt detașați în interesul serviciului pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii detașării în funcție, cu acordul acestora. [...]

(7) Ofițerii și agenții de poliție judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nicio însărcinare.

(8) Ofițerii și agenții de poliție judiciară, pe perioada numirii în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție și agenții de poliție, cu excepțiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. Atribuțiile prevăzute de lege pentru ministrul administrației și internelor privind drepturile și răspunderile ce revin ofițerilor și agenților de poliție judiciară se exercită de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție. Atribuțiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofițerii și agenții de poliție judiciară se exercită de ministrul administrației și internelor, la propunerea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 131 alin. (2) și (3) și ale art. 132 alin. (1) privind Rolul Ministerului Public și, respectiv, Statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se critică, în realitate, este modul în care au fost efectuate cercetarea și, respectiv, urmărirea penală în cauză, concluzia autorului excepției fiind în sensul că "actele organului de urmărire penală [...] contravin dispozițiilor constituționale." Asemenea critici intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță [...]".

Curtea constată totodată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra unora dintre dispozițiile legale criticate în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 217 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din data de 17 martie 2009, și, respectiv,

Decizia nr. 968 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 10 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

sunt constituționale. Soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele de principiu care o fundamentează sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1)-(8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Gheorghe Tănase în Dosarul nr. 15.169/318/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2009.