Decizia nr. 1299/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) și

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 1.107/91/2007 al Curții de Apel Galați - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.107/91/2007, Curtea de Apel Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) și

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Dan Constantin Popescu într-o cauză civilă având ca obiect o acțiune în revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece prevăd că, în situația în care bunul preluat abuziv de către stat a fost înstrăinat către terțe persoane, restituirea în natură nu mai este posibilă, urmând a fi acordate despăgubiri fostului proprietar. Arată că, prin aceasta, se ocrotește dreptul de proprietate al terților dobânditori, în detrimentul foștilor proprietari.

Curtea de Apel Galați - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența anterioară a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin sub niciun aspect dreptului de proprietate privată, fiind rezultatul opțiunii legiuitorului, care poate decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația anterioară. Face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 322/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (1), (2) și (4) și

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conținut:

- Art. 21: "(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.[...]

(4) În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativteritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.";

- Art. 26: "(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4)."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată. Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin atât dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la respectarea bunurilor, cât și dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 21 din Legea nr. 10/2001

au fost supuse, de mai multe ori, controlului de constituționalitate. De exemplu, prin

deciziile nr. 151 din 22 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, și nr. 322 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, Curtea a respins excepția și a statuat că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin urmare, textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pentru aceleași considerente, Curtea a reținut că prevederile criticate nu contravin nici dispozițiilor art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și nici celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește prevederile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , acestea au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 424 din 25 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 26 iunie 2006, Curtea stabilind că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private.

Totodată, cu privire la prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , se reține că acestea reglementează situația în care imobilele au fost înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (3). În această ipoteză, întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului, fără a aduce atingere dreptului de proprietate dobândit de către cumpărătorii imobilului cu respectarea dispozițiilor legale de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, legiuitorul a instituit măsuri reparatorii în echivalent, asigurându-se astfel respectarea drepturilor dobândite cu bună-credință. Așa fiind, textul de lege criticat este în concordanță atât cu prevederile art. 44 din Constituție, cât și cu dispozițiile din actele internaționale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) și

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dan Constantin Popescu în Dosarul nr. 1.107/91/2007 al Curții de Apel Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.