Decizia nr. 1306/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepție ridicată de Varvara Bizim în Dosarul nr. 9.558/99/2006 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.558/99/2006, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Varvara Bizim într-o cauză civilă ce are ca obiect cererea de demolare a construcției aflate pe terenul proprietatea reclamantului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate al proprietarului imobilului construcție, creând o discriminare evidentă între dreptul de proprietate al acestuia și dreptul de proprietate asupra imobilului teren pe care este edificată construcția. Arată că, în condițiile în care aceste drepturi sunt în concurs, dreptul de proprietate ar trebui ocrotit în mod egal, indiferent de titular și de obiectul acestui drept.

Tribunalul Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că art. 494 din Codul civil reglementează accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietății în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantație, o construcție sau orice lucrare este edificată de un terț, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane. Proprietarul terenului beneficiază de o prezumție legală relativă de a fi proprietarul construcțiilor sau plantațiilor, în temeiul prevederilor art. 494 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit). Totodată, arată că susținerea potrivit căreia tratamentul juridic diferit al proprietarului construcțiilor sau plantațiilor față de proprietarul terenului contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 494 din Codul civil sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu conțin privilegii sau discriminări în raport cu principiul egalității în drepturi și, totodată, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 152/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, având următorul conținut:

"Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prin raportare și la dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 395 din 24 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, Curtea a reținut că prevederile art. 494 din Codul civil reglementează accesiunea imobiliară artificială ca mod de dobândire a proprietății în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantație, construcție sau orice lucrare este edificată de un terț, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane. Prin urmare, proprietarul terenului beneficiază de o prezumție legală relativă de a fi și proprietarul construcțiilor sau plantațiilor, în temeiul dispozițiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcțiilor sau plantațiilor edificate. Prin decizia menționată, Curtea a respins excepția și a constatat că o terță persoană care a construit cu rea-credință pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanță asupra materialelor și lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speță un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată nu poate fi reținută.

Totodată, prin

Decizia nr. 91 din 4 martie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 mai 2003, Curtea, în realizarea controlului de constituționalitate a prevederilor art. 494 alin. 3 teza finală din Codul civil, a reținut că acestea sunt aplicabile în cazul accesiunii imobiliare artificiale, atunci când o terță persoană de bună-credință realizează pe terenul altcuiva plantații, construcții sau alte lucrări, folosind propriile materiale. În această situație proprietarul fondului pe care se află construcțiile sau plantațiile făcute de altul datorează despăgubiri celui care a construit sau a plantat. Atunci când constructorul este de bună-credință, având convingerea eronată că acel teren este proprietatea sa, în mod obligatoriu proprietarul terenului devine și proprietarul construcției, cu obligația de a-l despăgubi pe constructor, fără a putea cere însă dărâmarea sau ridicarea lucrărilor efectuate.

Textul de lege criticat stabilește întinderea obligației de despăgubire, oferind posibilitatea proprietarului terenului de a opta între plata contravalorii materialelor și a prețului muncii, pe de o parte, sau plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren, pe de altă parte. Departe de a constitui o încălcare a dreptului de proprietate, textul de lege dedus controlului este în concordanță cu definiția dată proprietății de art. 480 din Codul civil, care prevede că "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", și oferă o soluție rezonabilă conflictului de interese legitime dintre proprietarul fondului și constructorul de bună-credință pe terenul acestuia, în acord cu prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza finală, conform cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Totodată, Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile art. 494 din Codul civil creează o discriminare evidentă între proprietarul construcției și proprietarul terenului pe care este edificată construcția, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepție ridicată de Varvara Bizim în Dosarul nr. 9.558/99/2006 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.