Decizia nr. 1321/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 1.887/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal se prezintă Societatea Română de Televiziune, prin consilierul juridic Remus Codreanu, și Societatea Comercială "TV Antena 1" - S.A. din București, prin avocatul Ștefania Ionescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Consilierul juridic solicită respingerea criticii de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât, prin invocarea excepției, autorul tinde la modificarea textului de lege sub aspectul lărgirii sferei hotărârilor judecătorești supuse căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Avocatul prezent susține, de asemenea, inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, în motivarea criticii, nu se arată în ce constă contrarietatea dintre dispozițiile procedurale și cele constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.887/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 16, art. 20, art. 21 și art. 124 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât limitează posibilitatea de a ataca o hotărâre judecătorească cu contestație în anulare doar la situația în care acea hotărâre a fost pronunțată în recurs, fiind eliminate în mod nelegal din aria de aplicabilitate a dispoziției legale hotărârile pronunțate în apel, ca ultimă cale de atac. Astfel, hotărârea pronunțată în apel, care are același efect juridic ca și cea pronunțată în recurs, fiind irevocabilă (de exemplu, hotărârile pronunțate în temeiul alin. 9 al

art. 131^2 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe), chiar dacă este rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, nu poate fi atacată cu contestație în anulare. Astfel, se creează o discriminare între persoanele care se judecă în recurs și cele care se judecă în apel, ca ultimă cale de atac.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepția este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 și art. 21 din Constituție, cazurile și condițiile de exercitare a unei căi extraordinare de atac putând fi prevăzute în mod limitativ de către legiuitor, fără a fi afectat principiul egalității în fața legii și a autorităților publice sau accesul liber la justiție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1) și (2).

Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, s-a reținut că dispozițiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează contestația în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.

Așa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestației în anulare specială poate fi utilizată de părțile care au participat la soluționarea recursului și este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce privește obiectul contestației în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunțate de instanțele de recurs.

Curtea a constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor nu poate fi reținută, deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincție, și anume părților care au participat la soluționarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituție, întrucât, potrivit jurisprudenței constante a instanței constituționale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situații diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiție, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuție este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiție, are caracter de excepție, și deci poate fi valorificată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilității și securității raporturilor juridice.

De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și art. 129, care prevede că "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii" atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 1.887/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.