Decizia nr. 1262/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 86^1 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Interpretează 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 86^1 din Codul penal, excepție ridicată de Florin Anghel în Dosarul nr. 9.084/118/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că se solicită modificarea textelor de lege criticate, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.084/118/2008, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 86^1 din Codul penal, excepție ridicată de Florin Anghel.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece împrejurarea că a fost sancționat anterior, în timpul minorității, cu o pedeapsă mai mare de un an, nu poate să conducă la ineficiența suspendării condiționate sub supraveghere.
Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată, fiind atributul legiuitorului stabilirea regimului sancționator în cazul infracțiunilor și, implicit, impunerea unor restrângeri față de antecedența penală a unor făptuitori.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă prevederile art. 21 și 124 din Constituție. În ceea ce privește art. 53 și 57 din Legea fundamentală, arată că nu sunt incidente în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 și art. 86^1 din Codul penal, având următorul cuprins:
- Art. 38: Condamnările care nu atrag starea de recidivă: "La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
a) infracțiunile săvârșite în timpul minorității;
a^1) infracțiunile săvârșite din culpă;
b) infracțiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală.
De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.";
- Art. 86^1: Condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere: "Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).
[...]
Dispozițiile art. 81 alin. 5 și 6 se aplică și în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere."
Se susține că aceste prevederi legale încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și libertăților și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra dispozițiilor art. 86^1 din Codul penal, reținând că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care oferă inculpatului numai o vocație, iar nu un drept de a beneficia de această măsură. Fiind o creație a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, dar și sfera de incidență a măsurii. ( Decizia nr. 144 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 17 martie 2008). Considerentele care au fundamentat decizia pronunțată anterior de Curte sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.
De altfel, autorul excepției ridică o problemă de interpretare și de aplicare a dispozițiilor art. 86^1 din Codul penal în raport cu cele ale art. 38 din același cod, în cauza dedusă judecății. Aceste aspecte intră însă în competența instanțelor de judecată, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai cu privire la constituționalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 și art. 86^1 din Codul penal, excepție ridicată de Florin Anghel în Dosarul nr. 9.084/118/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.